Despre intelect- ca potențial creator eseu [ ]

- Vulpea care nu ajunge la strugurii din vârful viei spune că sunt acri. Acest adevăr proverbial este tot mai relevant în vremurile actuale când conflictele de înțelegere nu pot fi anihilate , nu pot fi soluționate. Sunt foarte mulți oameni al căror intelect este precar, mediocru, efectiv nu au capacitatea de a asimila informații necesare dezvoltării, mai mult resping și neagă tot ceea ce nu le satisface interesul și curiozitatea intelectuală, pur și simplu nu se simt confortabil în dimensiunea cunoașterii spirituale înaltă. Nici nu au ambiție și voință să descopere factorii, stimulii care i-ar putea face să rezoneze cu informațiile inovatoare, creatoare. Intelectul este un mecanism cerebral, care trebuie pus la acțiune, care trebuie lucrat zilnic, pentru a-și depăși limitele de cunoaștere, pentru o dezvoltare progresivă, eficientă. Zilnic intelectul trebuie obligat să asimileze informații noi din vastul domeniu al cunoașterii, pentru ca să nu i se piardă, să se irosească potențialul creator, în situație contrară creierul și intelectul vegetează precum o legumă pe câmpul plin de scaieți și de buruieni, locuit de sălbăticiuni. Incontestabil studiul aprofundat , elaborat, face diferența dintre cultură și incultură, dintre progres și involuție. Pentru ca intelectul să aibă o mai mare deschidere spre cunoaștere trebuie să fie disciplinat, organizat, toate componentele ideologice, intelectuale trebuie curățate de impurități de paraziți informaționali, pe același principiu pe care lucrurile din casă trebuie luate periodic la mână și curățate, îngrijite, organizate. Prejudecățile, obiceiurile negative trebuie eliminate din gândirea unui om care își dorește cu adevărat să evolueze, să atingă excelența intelectuală. Negativismul în general este factorul care împiedică dezvoltarea intelectului, mai precis îl denaturează, îl deturnează de la scopul existențial al evoluției. Din fericire există în lumea reală, fizică, dar și în lumea metafizică o multitudine de orizonturi de cunoaștere spre care intelectul poate fi condus, dar este neapărată nevoie de trezirea spirituală fără de care nu se poate pune în discuție procesul de evoluție. Am prezentat în această carte - Orizonturi de dezvoltare personală- o seamă de posibilități, de variante care conduc la evoluție spirituală, dacă vor fi abordate și asimilate rezultatele pozitive nu vor întârzia să apară, omul se va simți cu adevărat mai bogat spiritual, mai liber să experimenteze noile ideologii de cunoaștere, mai împuternicit să facă față noilor provocări la care ne expun aceste vremuri cu adevărat spectaculare, impresionante, miraculoase. Omul care decide să ceară ajutorul ghizilor spirituali, ai maeștrilor spirituali va avea numai realizări fenomenale, va cunoaște adevăratele valori și principii existențiale, va obține fericirea și bunăstarea materială, psihică și emoțională. Din această ecuație intelectuală nu trebuie să lipsească încrederea în potențialul propriu, încrederea totală în Univers și în Divinitate. Omul este mai mult decât o masă de carne și oase, omul este înzestrat cu suflet și spirit- entități cerești care au ales această viață pentru ca să continue procesul de evoluție conform voinței divine. Este recomandat ca omul cu un intelect treaz, funcțional, să își asculte nevoile precum și îndrumările sufletului și spiritului, să creeze o armonie între aceste entități din lumi paralele, respectiv lumea fizică și lumea metafizică.

Despre bunul simț

Bunul simț reprezintă o educație aleasă, un caracter echilibrat, elegant și rafinat, este echivalent cu bunul gust. Bunul simț precum bunul gust se distanțează total de ironie, de cinism, de ignoranță, de aroganță. Bunul simț nu poate fi asociat cu invidia, cu ura, cu disprețul, bunul simț reprezintă cuantumul celor cinci simțuri fundamentale; văzul, auzul, gustul, mirosul, pipăitul. Un om cu bun simț nu se rușinează de faptele și gândirea lui, nu se dezice de caracterul său analitic, foarte rațional, constant în convingerile sale. Un om cu bun simț identifică facil plusurile și minusurile din viața lui și a celor cu care conviețuiește, este perseverent în realizarea proiectelor de dezvoltare personală. Categoric bunul simț ca bunul gust evidențiază calitatea superioară a celor șapte ani de Acasă. Cel mai semnificativ aspect al bunului simț este empatia manifestată față de oamenii aflați în nevoi, care îl determină pe om să sară cu rapiditate în ajutorul lor, este un fel de al șaselea simț, care îl avertizează pe om să ocolească pericolele, conflictele. Unui om cu bun simț nu i se închid ușile în față, dimpotrivă este primit la masa tratativelor în scopul unei colaborări, ca urmare își poate crea relații de prietenie stabile pe baza încrederii și a entuziasmului creator, pe baza optimismului de necombătut. Pe scara de valori bunul simț se află pe o treaptă superioară, ceea ce face posibilă evitarea căderilor psihice, emoționale, evitarea capcanelor existențiale. Fiecare om educat își dorește să aibă în preajmă oameni cu bun simț, cu care să se sfătuiască, să se susțină, să i se insufle un moral ridicat în fața greutăților existențiale. Un om cu bun simț are impresionante reguli de conduită, își asumă responsabilitățile față de familie, față de partenerul de cuplu, față de prieteni, față de societate. Nu în ultimul rând, un om cu bun simț este corect, concret, expresiv, determinat, motivat, sincer, loial, jovial, demn de toată încrederea și aprecierea. Respectă și se supune legilor universului, ale divinității, creează idealuri, visuri, bucurii, speranțe, oportunități, nu se lasă intimidat de provocări spectaculoase, nimic nu îl poate opri de la procesul de evoluție pe cele mai înalte nivele. În concluzie oamenii cu bun simț emit lumină spirituală, cu gândul cu cuvântul cu fapta, își trăiesc viața în concordanță cu voința divină, convingerile lor, experiențele lor de viață pot fi luate ca exemple de urmat.

Despre sinceritate

inceritatea este calitatea fundamentală, onorantă a omului care iubește și respectă adevărul. Omul care este sincer cu sine însuși este sincer și cu oamenii din viața lui. Sinceritatea reflectă o etică specială, crescută. Un om sincer îi poate fi de mare ajutor unui seamăn apropiat, confuz, dezorientat psihic și emoțional. Sunt totuși situații în care în loc de un adevăr dureros este de preferat o minciună nevinovată, astfel se evită afectarea unei relații de familie, sau de prietenie. Sinceritatea trebuie să se afle la temelia spiritualității umane și a vieții. Omul sincer denotă multă franchețe, loialitate față de adevăr. Totuși sinceritatea trebuie exprimată în note delicate pentru a nu produce suferință celor din jur. Conform teoriilor psihologice sinceritatea are două tăișuri, poate fi brută, afectând starea emoțională, poate fi empatică, transmițând bucurie, revelație, dar poate fi și relativă în funcție de mesajul pe care vrea să îl transmită adevărul. Sinceritatea ca principiu al rațiunii superioare trebuie se reflecte întotdeauna realitatea , nu iluzia sau fantezia. Când vorbim despre o iubire mărturisită, manifestată sinceritatea capătă aceeași valoare, reprezentând un complex de sentimente și emoții. Trăim vremuri în care în loc de sinceritate mulți oameni preferă mascarada, ocolesc adevărul, sau îl prezintă gol goluț. Oamenii nesinceri se demască singuri, sunt marginalizați de cele mai multe ori, sunt clasificați mincinoși iremediabili, pierd încrederea celorlalți, ca atare consecințele sunt total nefavorabile. La oamenii educați, cultivați sinceritatea este o noțiune de etică înaltă, evidențiază un caracter rafinat, atrage după sine respectul, prețuirea, admirația. În concluzie sinceritatea scoate la suprafață și alte calități, ca bunul simț, bunul gust, eleganța comportamentală, încrederea, devotamentul, imaginația, luciditatea, viziunea, creativitatea, categoric se află în sensul opus perversității și vicleniei.

Iubirea, miracolul vieţii

miracolul vieţii e că pot să iubesc cu iubirea mea mare înconjor pământul ea mi-a dat aripi să zbor ca vântul pe vârfuri de vrajă mereu poposesc. iubire romanţată cântată în slove graţie sentimentală înălţată în extaz roua ochilor străluce dimineaţa pe obraz floarea inimii cu savori de mangrove. iubire-nconjurată de chipuri astrale visată de Luceafăr cu sublime detalii splendoare pictată pe mândre vitralii aură a inimii sfinţită-n catedrale. pe picior de rai sau pe unul de vers cărările iubirii duc toate-n univers.

Naraţiune

iau chitara în braţe şi o acordez un cântec mă aşteaptă pe portativ dintr-o nostalgie iarăşi evadez în spaţiu mirific august creativ. cearcăne şi riduri cu auriu fardez mă-ncarcă bătrâneţea cu simt narativ iau chitara în braţe şi o acordez un cântec mă aşteaptă pe portativ. cerul plin de stele cu gândul sondez flamandă de lumina cu sens curativ misterul universului vreau să-l elucidez constelaţii de gânduri în suflet cultiv. iau chitara în braţe şi o acordez un madrigal m-aşteaptă pe portativ.

Despre acceptare și asumare

Este foarte important ca omul să se simtă special, acceptând destinul primit de la divinitate, chiar dacă nu atinge frumusețea perfectă, inteligența perfectă. Este importantă recunoașterea și acceptarea defectelor fizice și psihice, asumarea faptului că viața este un lung șir de experiențe, de lecții de viață pe care trebuie să le rezolvăm cu succes, care să ne dezvolte psihic, emoțional și spiritual. Nimeni nu este perfect, spun marii Maeștrii spirituali, totuși există în lume oameni cu adevărat frumoși, cu inteligență genială, pe care este indicat să îi luăm ca exemplu de evoluție fizică și psihică. Este adevărat că cel mai mult oamenii învață din greșelile proprii, că prin perseverență pot regla defecțiunile , își pot modela caracterul și comportamentul conform unui tipar dorit, oamenii cu mare discernământ învață și din greșelile și eșecurile semenilor cu care viețuiesc. Câtă vreme omul nu își recunoaște greșelile, defecțiunile, nu poate lucra la perfecționarea lui. Totuși sunt cinci pași importanți în lucrul cu sinele pentru a atinge perfecțiunea – aceștia sunt ; inteligență perfectă, sănătate perfectă, echilibru perfect, greutate perfectă, imagine perfectă. Conștientizând că divinitatea și universul lucrează pentru noi putem începe perfecționarea ființei noastre lăuntrice. Dacă am greșit față de noi dar și față de semenii din viața noastră este recomandat să ne cerem iertare, să ne iertăm propria ființă pentru ignoranță, pentru neștiință, pentru ca să putem continua lucrul cu sinele, cu conștiința noastră superioară, pentru că fără eliberarea de vină de rușine nici un proiect nu poate fi acceptabil, durabil, valoros. Cu cât suntem mai asumați cu noi în această viață cu atât mai mult putem atinge desăvârșirea spirituală și fizică în viața viitoare, sau chiar în această viață până la sfârșitul ei. Sunt foarte mulți oamenii care au îmbătrânit frumos păstrându-și echilibrul fizic, psihic și emoțional chiar și la senectute. O gândire pozitivă cu un comportament exemplar, reprezintă sănătate psihică și fizică, emoțională și spirituală. Câtă vreme conștiința unui om nu este liberă, curată, nu poate avea succes cu proiectele viitoare de evoluție. Greșelile, respectiv păcatele împiedică conștiința să lucreze la noile proiecte, sunt situații când pentru aceste aspecte negative există circumstanțe atenuante, fapt care permite elucidarea, asumarea și acceptarea lor cu ușurință. Conștiința unui om poate fi zilnic antrenată numai cu aspecte pozitive, numai cu o credință puternică în ea și în divinitate. Trebuie ca omul să accepte faptul că viața este compusă și din aspecte negative și din aspecte pozitive și cu bune și cu rele și cu frumos și cu urât și cu miracol și cu dezastru. Omul are liberul arbitru să aleagă din toate fenomenele vieții și ale lumii numai ceea ce i se potrivește, numai ceea ce îl împlinește și îl face fericit. Câteva minute în fiecare zi să fim cinstiți cu conștiința noastră să ne asumăm defecțiunile, greșelile, păcatele, să le recunoaștem la rugăciune în fața divinității pentru a putea primi iertarea, pentru a ne elibera de aceste poveri negative. Un om cu conștiința încărcată este pe jumătate mort, pe jumătate locuit de demoni, spun apostolii în Sfânta Scriptură. Când un om are nevoie de ajutor în realizarea unor proiecte, universul și divinitatea nu spun NU categoric, definitiv ci spun NU ACUM, însemnând faptul că omul respectiv nu este pregătit pentru acel succes, pentru acel favor, însemnând faptul că mai trebuie lucrat cu sinele, cu sufletul cu spiritul până la înțelegerea și acceptarea totală a fenomenelor vieții. Conexiunile create cu universul și divinitate trebuie să fie sincere, fără interese murdare, ascunse, bazate pe credință totală, bazate pe ambiție, pe perseverență, pe dăruire, pe acceptare și asumare. Este foarte important ca omul să acorde timp semnificativ relațiilor de prietenie și colegiale pentru că ele pot constitui în mare parte suportul pentru realizarea visurilor, a planurilor de dezvoltare personală. Este important ca omul să își asume rolul în familie, la serviciu, în societate pentru că doar așa se poate simți omul potrivit la locul potrivit, doar așa poate avea mulțumire și fericire deplină. Din păcate sunt foarte mulți oameni total nefericiți, nu se pot împăca cu destinul lor, iar acceptarea lui este o problemă imposibil de rezolvat din lipsă acută de înțelegere, cu alte cuvinte sunt oameni învinși în lupta cu greutățile și nevoile vieții, nici nu luptă pentru o schimbare a vieții mizere, în mare parte sunt asistații sociali, care trăiesc din mila statului de pe o zi pe alta. Cu acest aspect negativ se confruntă chiar și țările cele mai dezvoltate, datorită faptului că acceptat migranți care nu s-au integrat în sistemul de muncă, dar și din cauză că o parte din populație se complace într-o situație la limita supraviețuirii, situație în care statul își asumă rolul de ai ocroti și de a le sigura minimum de trai.

Despre rutina zilnică

2024-07-11 În mare majoritate, oamenii își duc existența de la o zi la alta conform unei rutine zilnice, de la care nu se abat. Nu aduc nimic nou, demn de apreciat, de admirat în existența lor, se lasă conduși numai de instinctele primare, necesare existenței, supraviețuirii. Cititul cel puți treizeci de minute zilnic, poate contribui la îmbunătățirea rutinei, poate contribui la dezvoltarea personală. La fel de bine și un film plin de mesaje pozitive poate îmbunătăți rutina zilnică, poate contribui la confortul psihic și emoțional. Cel mai mult contribuie la dezvoltarea personală, admirația și contemplarea în stare de gratitudine. Fenomenele naturale sunt cele mai semnificative lecții de viață, astfel că observându-le, admirându-le ne putem îmbogății excepțional psihicul, sufletul, spiritul, putem dobândi un echilibru perfect între toate entitățile existente în fizicul nostru. Omul trebuie să se conștientizeze mult mai mult decât un trup din carne și oase, trebuie să se conștientizeze cu suflet și spirit divin, creat de Dumnezeu cu scopul de a evolua la infinit până la stadiul de iluminare, de îndumnezeire. Comunicarea zilnică cu oamenii din viața noastră este de asemeni foarte importantă în dezvoltarea personală, oamenii din jurul nostru cu mentalitate și temperament diferit pot completa psihicul nostru, cunoașterea noastră la modul exceptional. De asemeni rugăciunea zilnică poate genera algoritmi energetici care pot determina evoluția noastră cât se poate de mult, de înalt, de valoros. Gândind pozitiv atragem asupra noastră energiile pozitive, fenomenele pozitive , oamenii pozitivi care ne pot ajuta să rezolvăm situațiile dificile din viața noastră, care ne pot ajuta să vedem și din alte perspective lumea, viața și chiar pe noi înșine. Cu o gândire superficială nici simțurile noastre nu sunt active la potențialul maxim, nu pot ieși din rutina zilnică. Viața multor oameni privită astfel nu se diferențiază de cea a animalelor, pentru că și ele trăiesc conduse de instinct și au formată o rutină zilnică. În atare situație creierul întră într-o letargie, nu mai dezvoltă în el neuronii cu potențial creator, treptat începe să moară, precum o legumă abandonată. Pentru ca psihicul și creierul să evolueze are nevoie de stimul inteligenții puternici, altfel rutina zilnică reprezintă stagnarea, plafonarea. Un psihic plafonat nu poate trăi miracolul existențial, pentru care a primit o nouă șansă la viață, nu poate evolua conform voinței divine, conform alegerii făcută în astral înainte de naștere. Este important să dăm o mai mare importanță dezvoltării noastre personale, să fim mereu atrași, seduși de fenomenele naturii, ale lumii în care ne ducem traiul. Pentru ca în viața de apoi să nu avem mari mustrări de conștiință, mari regrete, greu de suportat, obligați să repetăm o viață până când toate lecțiile de evoluție vor fi rezolvate, învățate. În concluzie, dezvoltarea personală, respectiv evoluția spirituală trebuie să fie preocuparea zilnică pentru ieșirea din rutina cotidiană.

Despre observare(observație)

2024-07-11 Observarea este un principiu psihologic care determină, creșterea, formarea și dezvoltarea personalității. Însă observarea trebuie să devină un proces de conștientizare profundă a lucrurilor și fenomenelor din existența noastră. Observarea superficială nu ajunge la efectul și rezultatul dorit, astfel că creierul nu poate valorifica informațiile primite, el nu face diferența între realitate și iluzie. Dea ceea este bine ca din primele clipe după trezire să stăm trei patru minute să observăm lumina pătrunsă în încăpere, să o conștientizăm că pătrunde în interiorul nostru sub formă de energie, sub formă de pace și liniște, de confort interior. Să conștientizăm că fără lumină nu am putea identifica și valorifica lucrurile și fenomenele din viața noastră. Este important să dezvoltăm observația până la admirație, pentru ca efectul să fie fenomenal, formidabil. Când observăm un lucru din încăpere trebuie să fim conștienți de utilitatea lui de valoarea lui, fie materială fie spirituală. Este foarte important să ne observăm pe noi, conștientizând că suntem o ființă divină, creată cu chipul și asemănarea lui Dumnezeu, că suntem în viață prin voința lui Dumnezeu, că avem o misiune prin care să ne folosim de întreg potențialul creator, dar mai ales că avem menirea de a evolua pe cele mai înalte nivele de evoluție. Când observăm un arbore este important să conștientizăm rolul lui important, acela de a purifica aerul, acela de a ne da roade necesare existenței, mai ales acela de a contribui la mirajul paradisiac, dar să și învățăm de la arbori curajul de a înfrunta furtunile. Când observăm o floare, o plantă, trebuie să conștientizăm rolul lor de a ne încânta ființa, de a înfrumuseța viața noastră multiform, multicolor. Când observăm ploaia, este important să conștientizăm rolul ei de a hrăni pământul respectiv acela de a ne crea condiții de existență, conștientizând că fără ploaie nici un rod existențial nu ar fi pe pământ. Trebuie să conștientizăm faptul că toate fenomenele naturale sunt menite să ne slujească viața, psihicul , sufletul, spiritul. Când privim Soarele- astrul suprem să conștientizăm că fără el nu ar exista nici o formă de viață pe pământ și în univers, să îl conștientizăm ca pe noblețea masculină, întruchipată, care ne dă zilnic energia necesară existenței, și dezvoltării personale. Când îi observăm pe oamenii din viață noastră trebuie să conștientizăm că ne pot ajuta să creștem, să ne dezvoltăm să ne completeze la modul cel mai confortabil și complex. Din viața noastră fac parte numai oamenii pe care noi i-am ales încă din astral, înainte de a ne naște, chiar și părinții i-am ales pe criteriul amintit mai sus și anume că ne vor fi de folos în evoluția noastră. Toate lucrurile din viața noastră trebuie privite, observate cu gratitudine, pentru că toate contribuie la raiul nostru exterior dar și interior. Să observăm cu gratitudine roadele pământului care ne dau energie care întrețin fizicul nostru dar și psihicul. Să observăm stelele conștienți că ele ne furnizează cele mai frumoase visuri, gânduri, dorințe de afirmare de strălucire. Să conștientizăm Luna, ca fiind noblețea feminină întruchipată care ne transferă cele mai romantice și mai nobile sentimente despre viață, despre noi, despre lume, despre univers. Este important să dăm lucrurilor și fenomenelor din viața noastră o valoare crescută, pentru a ne simți mereu mai prosperi, mai împliniți, mai fericiți. În concluzie, observarea creează conexiuni puternice, stabile cu lucrurile, cu fenomenele din viața noastră, cu oamenii din viața noastră, care ne pot asigura o evoluție materială și spirituală demnă de apreciat, de admirat, de prețuit, demnă de urmat.

Despre interes și curiozitate

Atât interesul cât și curiozitatea fac parte din caracteristicile de cunoaștere ale unui om, sunt manifestări psihologice semnificative. Interesul și curiozitatea sunt factori ai procesului de gândire, trezesc simțurile, amplificând percepția. Interesul reprezintă o preocupare intelectuală, curiozitatea reprezintă o dorință , ambele se petrec în vederea obținerii unui avantaj, a unui succes, a unei performanțe care să genereze satisfacții, plăceri, bucurii. Marea majoritate a oamenilor este interesată să descopere senzații noi, experiențe noi, fenomene noi, este interesată pur și simplu să le trăiască. Interesul și curiozitatea mențin creierul și psihicul activi, sunt decisive în unele proiecte, în unele obiective. Interesul precum și curiozitatea sunt determinante în dezvoltarea personală, în special interesul în domeniul artelor și culturii fac sistemul de gândire să progreseze. Din păcate foarte mulți oameni sunt interesați doar de ce le aduce satisfacție și plăcere pe moment, rapid, fără să țină seama de urmări. De asemeni foarte mulți oameni sunt curioși să afle ce mai face vecinul, colegul, ce isprăvi a mai făcut, ce rezultate are în familie, în comunitate, la servici,???? în special sunt curioși să știe ce venit financiar și economic au. Cu siguranță interesul solicită psihicul și creierul să găsească soluții pentru o soartă mai bună, pentru o fericire optimă, confortabilă. Fără un minim de interes creierul lenevește, astfel că ajunge să se obișnuiască doar cu rutina zilnică. Fără interesul crescut oamenii nu pot descoperi splendorile minunile naturii, nu pot fi la curent cu descoperirile umanității în știință, cu realizările fenomenale în artă și cultură. Dezinteresul reprezintă un blocaj psihologic, o afecțiune a creierului, suntem în era rațiunilor superioare, acum totul este interesant, fascinant, totul poate fi descoperit prin propria personalitate. Interesul în zilele noastre este un factor care decide relațiile, afacerile, căsătoriile, aceste aspecte de viață au la mijloc interese ascunse sau fățișe, discutate, puse de acord. Chiar și politica reprezintă un conflict de interese, deghizat într-o luptă între principii, vizând conducerea treburilor publice în interesul personal. Când se pierde interesul se pierd și amintirile, și realizările frumoase, se pierd și relațiile, viața devine tot mai pustie. Unele interese îi dezbină pe oameni, acum când toate dorințele sunt materialiste, rezistă interesul curat care vizează prosperitatea relațiilor familiale, sociale, personale. Albert Einstein spune- că grija pentru om și destinul lui trebuie să constituie interesul principal. Interesul înseamnă ca omul să se iubească pe sine, să vrea pentru el tot ce este mai pozitiv mai frumos și mai confortant.

cântec de ornic

lui Lucian, Tatiana și Teodora mă șlefuiește timpul- Marele Vornic, la voia întâmplării să nu las nimic, iubirea să cânte și în ace de ornic, speranțe căzute mai sus să le ridic. de liniște și pace mi-e sufletul dornic, bunelor armonii zilnic mă dedic, împart cu lumea optimismul statornic, o cale luminoasă și noaptea indic. îmi țin prietenii de suflet aproape, nutrind împreună o lume mai bună, străluciri stelare curg în horoscoape, capătă putere credința străbună. lumina plutește pe limpeziri de ape, glasul vieții solar răsună la tribună.

arii de romantism

e noapte de vară și-i luminat cerdacul, de luna care are stele în cosiță, povestea iubirii mi-o spune macul, în raiul mirosind a busuioc și garofiță. stau contemplând și mă gândesc că poate, pot auzi luceferii cântând romanțe, o minune să bifez pe lista cu erate, în noaptea asta a marilor speranțe. sunt fermecată, greierii mă cheamă, să le ascult concertul pe scena rourată, ei nu știu de coșmaruri și de teamă, că viața de moarte poate fi trădată. ideile mele- arii de romantism, sunt pași în lumină, pași în optimism.

efect placebo

vreau de la Soare minutul unic de răsfăț, păduri de doruri să mai pot străbate, tainele demiurgului să pot să le învăț, să lumineze-n mine amintiri frământate. de dorul iubirii mă închid în poezie, iubite cu fiecare vers te inventez, să te simt aproape în vremea târzie, îmbrățișați suav în valsul vienez. dacă ne-am mai întâlni în zodia speranței undeva lângă oceanul versului nescris, mângâiați măcar o zi de briza romanței, ar cânta și clipele cântul de vis. zâmbesc pe cerul nopții luceferii eternii, eu îmi slăvesc iubirea la tainice vecernii.

noapte de opal

noapte de opal 2024-07-05 e versul meu o lacrimă de floare, sub razele de stele aurite, ce povestesc de țărmuri nesfârșite, pe care trec sirenele spre mare. mai rog această noapte să rămână, visul meu aripi să dobândească, să stau la povești cu Luna stăpână, pe sufletul meu- plămadă cerească. să mai gust un strop de magie stelară, să mai privesc un vals între luceferi, priveliștea-i feerică- o bucurie rară, lumini să pătrundă prin ochii mei teferi. cum stau de veghe în al nopții turn, mai scriu un vers pe zidul taciturn. . |

cu ochii la cer

cu ochii la cer 2024-07-04 ca iedera s-au înălțat la cer nespuse gânduri și un alt pământ am modelat de dorul tău, am așternut în pagini lacrimi, rânduri, căci între noi iubite a crescut un hău. te caut printre îngeri printre stele, cu dorul care freamătă nerăbdător, fără tine parcă toate nopțile-s grele, parcă și cerul este neîndurător. mai împletesc cu rime și doruri năframă, ca într-o poveste scrisă de vestale, a înflorit ruga mea ca o ciclamă, un poem pentru tine scriu pe petale. în noaptea dantelată dau târcoale, visurile mele să te zărească-n cale.

Despre stima de sine

Despre stima de sine 2024-06-29 Stima de sine este determinată de încrederea de sine, sunt principii psihologice care se completează progresiv. Stima de sine își are rădăcinile în copilărie, se formează datorită rezultatelor bune la învățătură, în urma bunei interacțiuni cu membri de familie, cu colegii de școală , în urma aprecierilor primate de la dascăli. Stima de sine este fluctuantă, în unele etape crește în altele este scăzută, în funcție de rezultate pe toate planurile existențiale. Stima de sine crește în funcție de realizările materiale și spirituale, atunci când încrederea de sine este totală, și descrește atunci când omul se confruntă cu eșecuri, când încrederea de sine este precară sau inexistentă. Există foarte mulți oameni care au o stimă de sine exagerată, exacerbată, rezultat al infatuării, al egocentrismului. Stima de sine denotă o autoapreciere, o autoevaluare. Stima de sine se bazează pe un sistem de valori pe o credință nestrămutabilă. Din păcate există și o categorie de oameni total dezinteresați de stima de sine, care au un sistem de gândire primar, leneș, sărăcăcios, care se complac, se mulțumesc să trăiască de la o zi la alta cu ceea ce le dă statul ca ajutor social, și cu ceea ce le dă mila lui Dumnezeu. Nu pun preț pe principiile evoluției, se lasă conduși de instinctele primare. Studiul aprofundat progresiv în fiecare etapă a vieții( diferite unele de altele ca percepție și asumare), dezvoltă stima de sine demnă de admirat și de prețuit. Principiile evoluției sunt determinate de oamenii iluștri, de marii gânditori, dar și de divinitate. Sistemul de gândire nu trebuie lăsat să lenevească, să doarmă, trebuie pus în acțiune de ambiție, voință, motivație și determinare, trebuie aplicate toate învățăturile universului și divinității, dar și cele ale mentorilor, dascălilor. Oamenii cu stimă de sine dezvoltată, au o mai bună înțelegere a realităților, a vremurilor actuale, au o mai mare deschidere către dimensiunea cunoașterii universale. Din alt punct de vedere și de analiză, stima de sine reprezintă o parte semnificativă a puterii unui om, putere obținută în special din relațiile și colaborările cu oamenii din viața sa. Stima de sine nu trebuie confundată că mândria, prima este un rezultat al conștiinței superioare, a doua este un rezultat al conștiinței inferioare, respectiv a egoului. Omul cu o excepțională încredere de sine și stimă de sine poate explora noile căi ale cunoașterii, ale evoluției, își poate pune amprenta pe realizările spirituale și materiale ale umanității. În concluzie, stima de sine joacă un rol important în dezvoltarea personalității, are un rol decisiv în progresul spiritual.

Despre atașamente

Despre atașamente 2024-06-16 Încă din primele zile de viață oamenii creează atașamente față de părinți, față de frați și surori, față ce ceilalți membri de familie. În primii ani de viață se creează și atașamentul față de divinitate, atașament care decide soarta relațiilor cu oamenii pe tot parcursul vieții. Cu cât credința în divinitate este mai puternică, cu atât de mult relațiile cu oamenii din comunitate sunt mai puternice. Eficientizarea relațiilor se bazează în primul rând pe credință, pe atașamente, sunt generatoare de oportunități, de privilegii. Oamenii atașați de divinitate din pură convingere, după modelul preluat de la părinți, sunt cei mai fericiți oameni, atrag în preajma lor numai energiile pozitive, numai oamenii care îi ajută să crească spiritual, pe tot parcursul vieții. Atașamentul față de divinitate denotă în primul rând o persoană educată, trezită spiritual, dezvoltată spiritual. Raportul dintre om și divinitate este egal cu raportul dintre om și relațiile create. Denotă o personalitate puternică și care are mare încredere în conștiința sa, în spiritul și sufletul său. Atașamentul în general este o virtute înaltă, superioară, generează un potențial creator fenomenal. Din nefericire sunt foarte mulți oameni care sunt mai atașați de lucrurile dobândite decât de oamenii din jur, chiar denotă o distanțare și de membrii familiei. Acești oameni sunt egocentrici, insensibili la nevoile celor din jur, pun mare preț doar pe realizările lor, pe succesul lor, care de multe ori nici nu contează pentru ei cum este obținut, prin ce mijloace, dar din păcate sunt săraci cu duhul, chiar dacă lumea materială pentru ei reprezintă o prioritate. Oamenii care se atașează de semeni denotă că au o iubire considerabilă pentru ei, pentru colegi, pentru membri din comunitatea din care fac parte. Cu certitudine numai oamenii atașați de semeni pot avea o dezvoltare spirituală demnă de urmat și de admirat. Dumnezeu prin Iisus Hristos a spus - tot ceea ce le faceți oamenilor mie îmi faceți, și eu vă voi răsplăti după măsura faptelor și gândurilor voastre. Acești oameni plini de afecțiune față de divinitate și semeni au orizonturi foarte largi de cuprindere și înțelegere a sensurilor vieții, au o dimensiune a cunoașterii bazată pe valori, pe principii superioare. Oamenii atașați de divinitate, de univers, de natură, de semeni denotă un rafinament intelectual și spiritual deosebit, se reflectă în traiul lor plin de fericire și abundență pe toate planurile, denotă faptul că trăiesc în conformitate cu voința Tatălui Ceresc. Este adevărat că atașamentul se creează din nevoia imperioasă de sprijin ,de susținere ,de ajutor psihic și emoțional, se poate numi și un atașament din interes, este diferit atașamentul la copii față de atașamentul la adulți, dar în general se formează pe aceleași criterii ale nevoii de ajutor, de înțelegere, de susținere. Oamenii lipsiți de compasiune și de empatie sunt în fapt lipsiți de încrederea în forțele proprii, în potențialul lor creator, se complac într-o situație precară mizeră, dezorganizată, o degringoladă totală se petrece în mentalul lor, relațiile cu membrii de familie dar și cu cei din jur sunt complicate, urâte, deseori insuportabile. În general atașamentele influențează sistemul de gândire, influențează relațiile de cuplu și pe cele cu oamenii din comunitate. Atașamentele se creează pe baza unor valori pe deplin acceptate, apreciate, înțelese, urmate. Oamenii care nu au un sistem de valori, în fapt nu sunt siguri pe ei, pe potențialul lor creator, inovator, înnoitor, le lipsește întrucâtva și simțul pragmatic. Este regretabil că oamenii care au avut parte în copilărie de conflicte în familie, care au avut parte de părinți abuzivi, violenți, au devenit și ei ca adulți lipsiți de sentimente umane pentru cei din jur. cu siguranță există și excepții în acest caz, dar pentru ca lucrurile să se petreacă apreciabil, a fost nevoie de foarte mult lucru cu sinele, pentru a nu repeta greșelile părinților, a oamenilor răi, lipsiți de sensibilitate. Din fericire sunt psihologi care oferă sprijin și susținere celor care caută soluții de rezolvare a problemelor psihice, sunt prezenți în școli, în clinici, în spitale, sunt disponibili pentru a rezolva orice situație neplăcută. Din fericire piața culturii este plină de cărți de trezire spirituală și de dezvoltare personală, numai cei total ignoranți nu se bucură de acest fenomenal mod care poate deschide noi orizonturi existențiale.

Despre autocontrol

Despre autocontrol 2024-06-18 Vizionari iluminiști au spus în consens că secolul XXI va fi religios sau nu va fi deloc. Iisus Hristos a spus în cartea sfântă- eu sunt Alfa și Omega- începutul și sfârșitul. Psihicul unui om evoluat are patru dimensiuni- Alfa, Beta, Delta și Theta. Autocontrolul este o funcție a creierului reflectată în psihic, este situată în dimensiunea Alfa, aceea a conștiinței superioare. Din ce în ce mai mulți oameni nu mai au control asupra sistemului de gândire, au lăsat egoul care se află în Beta( conștiința inferioară) să îi conducă. Este nevoie de studiu elaborat, de auto-educație, de mult lucru cu sinele pentru ca undele alfa să decidă să construiască pozitiv sistemul de gândire. Dimensiunea Delta reprezintă forma de cunoaștere a lumilor superioare, este apanajul celor iluminați, a marilor maeștrii spirituali, a marilor vizionari, a marilor cercetători în știință și neuro-știință. Dimensiunea Theta este a divinității, a sacrului, este dimensiunea în care lucrează Dumnezeu și Iisus Hristos. Pentru a avea un control rațional considerabil este nevoie de credință totală în divinitate, nu una superficială, doar de ochii lumii. Înainte de a elabora funcția de autocontrol omul trebuie să se elibereze de frici, de întuneric, de traumele psihice, de stresul psihic, de toată gândirea negativă. Acest proces poate dura ani întregi, pe de o parte pentru că trăim într-o perioadă total materialistă și oamenii în general își consumă toată energia acumulând bunuri materiale, în detrimentul valorilor spirituale. Mai exact lumea actuală se împarte în două categorii, una materialistă, cealaltă capitalistă, ambele îl îndepărtează pe om de divinitate. Nici una dintre aceste sisteme nu este agreată de Dumnezeu.- Tatăl Ceresc. Acum dacă s-ar întoarce Iisus Hristos ar fi trădat pentru mult mai mulți arginți, ar alege în locul său salvarea unui rebel, sau al unui tâlhar, atât de perfidă a devenit lumea materialistă lipsită de rațiunea superioară. Oameni într-o majoritate covârșitoare au dezvoltat în ei egouri- orgolii nemăsurabile, nu vor să se supună legilor universului și ale divinității, nu vor să fie conduși spre evoluție, vor să facă doar ce îi taie capul, în mare parte relațiile create cu semenii au un interes ascuns sau fățiș. Se folosesc de sfintele sărbători doar ca să nu facă nimic, fiind zile libere date de guvern, să petreacă, să se îmbete să se ia la harță cu membrii de familie, sau cu prietenii. Rugăciunile, meditația, pot face ca stresul psihic să dispară, pot face minuni în sistemul de gândire al omului, pot dezvolta un autocontrol superior. Pentru ca autocontrolul să devină perfect, este important să exersăm zilnic observația, să luam un obiect, un lucru, să îi identificăm componența, culoarea, mirosul, forma, mărimea, finețea sau asperitatea, duritatea, să identificăm partea luminoasă și cea din umbră, să recunoaștem utilitatea ei în contextul vieții, al confortului casei. Lucrul cu autosugestia, cu imaginația de asemeni poate genera un autocontrol elaborat. În această lume pe de o parte materialistă, pe cealaltă capitalistă eu sunt o idealistă încadrată într-un procent de sub 1 %. Am misiunea dată de Dumnezeu să deschid orizonturi noi de cunoaștere în dimensiunea iubirii absolute, a credinței absolute, a speranței absolute. Chiar dacă asta înseamnă să lupt cu morile de vânt, să lupt cu demonii din oameni, în nici un caz nu am să renunț pentru nimic în lume, la idealurile mele, voi continua să lupt cu mai multă vehemență, motivație și curaj chiar și după o înfrângere.

Despre călătoriile sufletului

Despre călătoriile sufletului 2024-06-22 Sufletul este un corp de Lumină, PSI- PLASMĂ DIN SISTEMUL INFINIT, noapte de noapte dar și pe timp de zi, părăsește corpul fizic și călătorește să adune din minunile create de Dumnezeu Tatăl Ceresc. Sufletul are energie electromagnetică, pe care o folosește să atragă precum un magnet numai energiile pozitive. Călătorește în astral pentru a prelua noile programe de evoluție, influența lui asupra sistemului de gândire să fie întru totul pozitivă, benefică. Sufletul călătorește la sursa primordială pentru a se încărca energetic pozitiv, cu energii creatoare, înnoitoare. Sufletul călătorește la arborele vieții, să se întâlnească cu părinții ancestrali, să se întâlnească cu strămoșii, pentru ai asigura că eforturile lor nu au fost în zadar, că evoluează conform voinței divine, conform așteptărilor lor. Sufletul studiază în biblioteca universului cunoașterii pentru ca are în permanentă nevoie să asimileze principii și sisteme de valori care se modifică, se înnoiesc se îmbunătățesc de la o etapă la alta. Creierul ascultă comenzile sufletului, le transformă în idei creatoare inovatoare, înnoitoare. Sufletul respinge întotdeauna răutățile, întunecimile, sălbăticiile, vitregiile lumii și ale vieții, pentru că acestea sunt demonice, sunt lucruri necurate, pentru că nu vrea să aibă o decădere, o involuție. Conștiința – Eul superior al omului, se lasă influențat de suflet, dimensiunea cunoașterii lui este plină de înțelepciune de valori ale universului și ale spiritualității umane. Dar trebuie să fie știut faptul că sufletul părăsește definitiv pe omul care s-a lăsat pradă demonismului, întunericului infernal, haosului cognitiv. Sufletul călătorește să se întâlnească cu sufletele prietene, și prieteni, pentru schimbul de idei, pentru împărtășirea rezultatelor frumoase de evoluție, pentru susținere, dar și pentru consolare și pentru iertare la nevoie, sufletele iubesc comunicarea, interacțiunile, sufletele comunică telepatic și transcendental, transpersonal și transtemporal. Sufletul deseori călătorește cu sufletul pereche pentru a retrăi poveștile și visele de iubire, de încredere, de pace și armonie în cuplu, situații care i-au ajutat să se dezvolte, să se rafineze, să se autodepășească. Sufletul este conectat cu universul cu divinitatea , legat cu niște cordoane de argint de ele, comunică cu ele, nici o călătorie să nu fie haotică, zadarnică se subordonează legilor lor. Sufletul omului civilizat evoluat nu are moarte, precum spiritul revine pe pământ la o nouă viață, pentru că planurile evoluției sunt infinite. În astral sufletele stagnează, motiv pentru care îi cer lui Dumnezeu Tatăl o nouă viață, se întrupează în oamenii ale căror principii psihice corespund cu ale lor, care corespund voinței divine. Psihicul ordonează, organizează concepțiile de viață ale omului influențat de suflet și spirit. Pentru suflet ca pentru spirit nici on proiect nu este imposibil de rezolvat, își pune amprenta pe toate lucrările și creațiile omului, îl ajută să aibă performanțe și succes, îl ajută în toate demersurile existențiale. Omul care nu are suflet și spirit este sortit infernului, demonilor, în viața viitoare nici măcar într-o viețuitoare sălbatică din junglă nu se poate întrupa. Așadar să ne ascultăm sufletul , să îl iubim, să îi purtăm recunoștință pentru toate eforturile pe care le depune pentru ca să evoluam frumos, fenomenal conform voinței divine. Sufletul ca spiritul are puterea să îl transforme pe om într-o ființă de lumină, asemeni arhanghelilor și heruvimilor. Religia sufletului în timpurile noi este renascentist iluministă, sufletul nu se dă la o parte de la misiunea care i-a fost dată, și care de cele mai multe ori este grea, anevoioasă și care necesită în volum mare de energie și cunoaștere. Să-i fim recunoscători divinității pentru că ne-a dăruit suflet și spirit pentru ca evoluția noastră că nu cunoască obstacole, de netrecut, primejdii și decădere.

Despre compatibilitate și compromis

Despre compatibilitate și compromis În prima fază în majoritatea cazurilor relațiile se formează pe principiile atracției și seducției. În general oamenii raționali își stabilesc relațiile de cuplu și pe cele sociale pe bază de compatibilitate. În prima etapă atracțiile decid relația, compatibilitatea o menține, dar încă de la început se duce o luptă pentru puterea de decizie, pentru puterea de conducere. Astrologi de renume au afirmat că nu toți oamenii sunt compatibili între ei, că în funcție de zodii există în unii oameni elemente de respingere de negație. că sunt și factori de dominație de posesivitate. Dar menționează cu atunci când este voință oamenii pot face compromisuri pentru ca relațiile să funcționeze normal. Foarte mulți oamenii se se îndrăgostesc la prima vedere, în adolescență, oficializează relația destul de repede, dar constată la fel de repede că nu sunt compatibili ca parteneri de viață. Compatibilitatea mai are la bază imaginația, voința, încrederea, comunicarea, respectul și empatia. Pentru a salva relația deseori partenerii fac compromisuri, acceptând o situație chiar dacă nu sunt de acord. Conflictele de înțelegere și de interes pot fi aplanate de compromisuri. Pe elemente de compatibilitate se creează și relațiile cu prietenii, cu colegii de muncă. Oamenii sunt foarte diferiți unul de altul, au calități și aptitudini diferite, dar de multe ori s-a demonstrat că elementele contrare se atrag. Iubirea consolidează o relație, compatibilitatea o susține, pe bază de valori comune, de interese comune. Sunt mai multe nivele de compatibilitate, de potriviri, de manifestare în relațiile create. Perioada de adaptare, perioada pasională are nevoie de deschidere între parteneri, de descoperire a numitorilor comuni, a principiilor existențiale asemănătoare, pozitive , sănătoase. Pentru ca oamenii să fie pe aceeași frecvență și rezonanță relațională, este nevoie de sinceritate, viziuni asumate, sentimente comune, emoții similare. În marea majoritate a cazurilor între parteneri se formează o chimie care generează elemente de stabilitate și durabilitate în parteneriat. Sentimentele de iubire au prioritate într-o relație fie de cuplu, fie socială, iubirea face posibil ca relația să se dezvolte la parametri maximi, să funcționeze formidabil, excepțional. Compromisul nu este un element degradant , umilitor într-o relație, dimpotrivă stabilește o legătură mai puternică, în nici un caz nu reprezintă un pericol ca relația să se destrame. În cele mai multe cazuri compromisurile se fac din iubire pentru parteneri, dintr-o bună asumare și înțelegere a problemelor existențiale. Dar nu toți partenerii sunt dispuși să facă , să accepte compromisuri, ca urmare se petrec rupturi, divorțuri, separări generatoare de regrete, de dezamăgiri, de frustrări, de tristețe, de suferință de nefericire. Întotdeauna comunicarea scoate în evidență, la suprafață elementele de compatibilitate, comunicarea îi ajută pe oameni să se descopere reciproc, să se respecte, să se valorifice cu întregul potențial creator și înnoitor.

Despre vocație și pasiune

Despre vocație și pasiune Fiecare om se naște cu una sau mai multe vocații din domeniul artelor , al culturii și al științei. Sinonimă cu înclinația și aptitudinea, vocația determină succesul și performanțele în procesul de evoluție. Vocația este o predispoziție, o chemare în domeniul profesional dar și în cel pasional. Este plină lumea cu oameni care combină vocația cu pasiunea și produc opere, lucrări valoroase, de excepție. Acești oameni nu mai simt munca, profesia aleasă ca pe o corvoadă, grea , apăsătoare, stresantă, fac totul cu plăcere, și obțin satisfacții multiple, personale și profesionale. Vocația și pasiunea îi ridică pe mulți oameni la nivelul de genialitate, de excelență. Vocația, acest concept psihologic, ideologic aduce cu sine rațiunea superioară, înțelepciunea. La mulți oameni vocația poate apărea mai târziu la maturitate, acest fapt îi determină să își schimbe profesia, domeniul de activitate. Vocația și pasiunea determină entuziasmul creator, inovator, nu obosesc psihicul dimpotrivă îl dezvoltă, generează confortul maxim. Oamenii care își urmează vocația descoperă un sens mai profund al existenței, al activităților, sunt mai fericiți, mai împliniți, mai dăruiți lumii și divinității. Fără tăgadă, vocația este un element fundamental în existența omului, reprezintă o parte esențială din zestrea cerească, astrală cu care sufletul și spiritul au venit pe pământ, îi îndeamnă la studii aprofundate. Pentru a exista un echilibru între vocație pasiuni și presiunile sociale trebuie să se stabilească prioritățile, omul să conștientizeze ce este important pe plan profesional, social și personal. La mulți oameni procesul de descoperire a vocației poate fi dificil, necesită analiză, introspecție, încredere în forțele propria în univers, în divinitate. Marii maeștri spiritual au afirmat că omul care își propune să realizeze proiecte, obiective îl are asociat pe Univers care lucrează pentru succesul lui. Cu certitudine și universul și divinitatea lucrează pentru evoluția oamenilor, pentru împlinirea și fericirea pe toate planurile existențiale. În concluzie, vocația și pasiunea dezvoltă percepția și stima de sine, determină autoevaluarea, dezvoltă abilități de socializare, de comunicare, de relaționare, de expansiune în dimensiunea cunoașterii.

Despre motivație și determinare Motivația cât și determinarea sunt stimuli ai procesului de gândire, foarte importanți în atingerea unor obiective, în realizarea unor proiecte, dar mai ales sunt importanți în cucerirea unui spațiu în societate. Omul găsește acești stimuli atât în lumea lui interioară cât și în lumea exterioară. Omul modern, lucid și rațional face salturi în dezvoltarea personală, cu aceste calități, motivația și determinarea, dar și cu un sistem de valori și principii. Oamenii perfect raționali nu se dau bătuți în fața dificultăților, le tratează cu calm și echilibru psihic și emotional. Perseverența ca și răbdarea este o latură a înțelepciunii, a inteligenței superioare. Motivația este un concept fundamental în psihologie și, în genere, în științele despre om, exprimând faptul că la baza conduitei umane se află întotdeauna un ansamblu de mobiluri – trebuințe, tendințe, afecte, interese, intenții, idealuri, care susțin realizarea anumitor acțiuni, obiective, atitudini. Motivația îl determină pe om să ia decizii , să stabilească obiective, ținte, idealuri, visuri. Omul fără motivație va avea numai eșecuri, dezamăgiri și regrete în viață, va fi neîmplinit, nefericit. Motivația este vocea puternică interioară, care îl îndeamnă pe om să creadă în potențialul său, să pășească înainte privind în perspectivă cu multe realizări. Motivația este forța puternică ce determină creșterea și dezvoltarea personală, cu ajutorul căreia omul poate pune în acțiune toate provocările, toate oportunitățile, forța care nu se lasă înfrântă de greutăți și obstacole. Omul lucid, rational, motivat și determinat poate descoperi toate dimensiunile ascunse al vieții, la el nu se exprimă sintagma- nu se poate, ci totul este posibil. Motivația îl determină pe om să se scufunde în adâncimile interioare pentru a descoperi perlele spirituale, comorile oferite la naștere de univers și divinitate. Motivația puternică îl determină pe om să facă la nevoie chiar și schimbări radicale pentru a avea progres spiritual, pentru o dezvoltare personală perfectă, da motivația este o cale importantă de schimbare, de stabilire a unor relații, cu ajutorul cărora să aibă performanțe și succes pe toate planurile existențiale. Este plină dimensiunea cunoașterii de lucrări motivaționale, inspiraționale, trebuie doar să ne dorim să le obținem, să le reproducem, să dobândim o bogăție materială și spirituală remarcabilă.