conexiune cu ADN-ul meu

închid ochii și îmi imaginez nemurirea, înșir emoții pure dar și frustrări pe care le îndrept pe calea uitării, până când îmi aud vioara din inimă să mă învelesc cu o muzică necunoscută, prezentă în adâncimea ADN-ului meu dornic să danseze boleroul dragostei. Doamne câtă liniște se așterne din încercarea de a-mi cunoaște limitele și ce minunată pace se orânduiește pentru viața viitoare. opresc tremurul pleoapelor, deschid ochii, pășesc pe vârfuri printre gânduri extrag din ADN-ul meu magia existențială.

scrisoare lui Moș Crăciun

aș vrea gerul polar de altădată să înghețe toate facturile vieții, să omoare virușii care ne hărțuiesc imunitatea. aș vrea viscolul să ducă departe aerul politic plin de minciuni și toate grijile mai înalte ca munții. s-au scumpit toate plăcerile vieții și speranțele sunt tot mai puține nori cenușii pictează pe cer tablouri neînțelese acum se lipește de retine ceața nebună. aș vrea să ningă de Crăciun cu amintiri din basmele cu zâne bune, aș vrea fulgi mari înstelați să mă colinde pe la ferestre mâine să mă optimizeze râsetele copiilor care fac oamenii de zăpadă să spună povești cu final fericit.

Despre optimism și entuziasm

Optimismul și entuziasmul sunt principale principii ideologice care generează împlinirea, fericirea, succesul. Nimic nu poate fi realizat fără entuziasm și optimism aflate în vârful sistemului de valori. Optimismul se realizează cu încredere în sine, în calitățile și capacitățile personale, cu dragoste pentru profesia aleasă, pentru mediul social și familial. Circulă prin societatea noastră proverbul că pesimistul vede întotdeauna partea goală a paharului pe când optimistul vede întotdeauna partea plină, bazându-se pe valorile personale, astfel crește și entuziasmul creator. Optimismul și entuziasmul sunt cheile care deschid ușile oportunităților, ale perspectivelor, care îl ajută pe om să depășească greutățile și problemele inerente în viața fiecărui om. Optimismul și entuziasmul sunt aspecte valoroase ale credinței, ale potențialului creator. Marile realizări ale omenirii se datorează optimismului și entuziasmului constant, principii formate din primii ani de viață, în spirit liber, creator salvator, inovator. Omul cultivat poate depăși unul după altul toate eșecurile dacă este animat de optimism și entuziasm, care îl plasează pe om pe un nivel înalt de evoluție. Optimismul și entuziasmul fac parte din patrimoniul spiritual al omului interesat de succes de performanțe, denotă o sănătate psihică demnă de apreciat. Entuziasmul poate fi asociat cu îndârjirea omului de a avea mari realizări în lupta cu greutățile, cu temerile, cu neputința. Optimismul și entuziasmul generează un simț al umorului dezvoltat, ca atare omul își poate depășii obstacolele cu zâmbetul pe buze. Omul optimist și entuziasmat vede oportunitatea în orice fel de dificultate. Sufletul plin de curaj, de optimism de entuziasm este invincibil, poate doborî toate barierele din calea sa, poate ieși învingător în orice fel de luptă. Maestrul spiritual Dalai Lama a spus că cel mai important lucru în viață este se fii optimist și totodată curajos. Premierul britanic Winston Churchill a afirmat că optimistul vede succesul în fiecare eșec, vede oportunitatea în fiecare dificultate. Optimismul reprezintă speranța realizărilor de mâine, cum ar fi fericirea și împlinirea. Optimismul reprezintă cel mai semnificativ , mai nobil dar, spiritual pe care îl poate obține un om modern, civilizat. Așadar să privim în viitor plini de optimism și entuziasm, pentru ca să avem mărețe realizări pe toate planurile existențiale. Eu sunt de părere că optimismul este una din calitățile morale care îi face cinste omului , în timp ce pesimismul reprezintă imoralitatea intelectuală. Voltaire a spus că optimismul reprezintă bunul simț al omului care nu se lasă descurajat de realitate. Eu sunt de părere că ziua lipsită de entuziasm și zâmbete optimiste este o zi pierdută, ceea ce este păcat pentru că viața este destul de scurtă.

Despre creativitate

Creativitatea este un concept ideologic multidimensional care se poate manifesta în multiple domenii. Cu alte cuvinte creativitatea este un proces al minții care implică însușiri cognitive, abilități, calități , implică generarea de idei noi de concepte, pentru dezvoltarea profesională și personală. Fiecare om cu mental sănătos se poate bucura de un potențial creator, mai mare sau mai mic. În creierul uman care ajunge la maturitate se produc zilnic până la nouăzeci de mii de gânduri, o majoritate dintre ele sunt repetitive, cercetătorii în neurologie estimează că în creier se află între 80 și 90 de miliarde de celule respectiv neuroni, care produc gânduri , concepte, idei chiar si visuri, așadar potențialul creator este incomensurabil. Mulți cercetători asociază creativitatea cu artele, cu cultura, cu științele, cu psihologia, cu matematica, cu tehnologia, cu inovația, creativitatea este fundamentală în afaceri , în politică, în companii și organizații. Creativitatea mai este considerată o trăsătură complexă a omului constând în capacitatea de a realiza ceva nou, original. Creativitatea mai înseamnă abilitatea de a transcende regulile modelele, tradiționalul, și crearea de idei noi, de concepte valoroase, de metode, legate de imaginație , de originalitate, de inovație. Cu alte cuvinte creativitatea este direcționată pentru atingerea unor obiective, a unor proiecte care duc la succes și la performanță. Creativitatea imaginativă trebuie adaptată astfel ca să realizeze lucrări originale și de valoare. Din păcate sunt foarte muli oameni cu un intelect nelucrat, adormit sau leneș, care acționează doar pentru rezolvarea necesităților fizice. Somnul rațiunii naște monștri - este o celebră expresie folosită în multe contexte, în multe domenii, expresia vine de la originea unei picturi a pictorului celebru Francesco Goya. Pentru ca potențialul creator să depășească limitele cunoașterii , să obțină rafinament intelectual este nevoie de studiu, de lectură, de o cultură cultivată permanent. În procesul de creativitate intelectul combină cunoștințe din mai multe domenii, care cu puterea imaginației și a inovației să producă lucrări de valoare, respectiv opere. Cercetătorii în neurologie, au identificat trei forme de creativitate, - tehnologică, ( inovația) artistică/ culturală și economică (antreprenorială), toate aceste trei dimensiuni care se află în corelație produc lucrări originale, de valoare. În concluzie creativitatea are un rol important în amplificarea aspectelor de performanță și succes. Creativitatea este darul Lui Dumnezeu pentru oameni, folosirea creativității înseamnă darul nostru pentru Dumnezeu. Cred că cel mai mare dușman al creativității este lipsa de încredere, respectiv îndoiala de sine. Renumitul om de știință Albert Einstein a afirmat că creativitatea imaginativă, inovativă este mai importantă decât cunoașterea. Ca o ultimă concluzie, creativitatea are un rol fundamental în evoluția umanității, generând progresul și prosperitatea precum și fericirea, conform voinței lui Dumnezeu, a universului.

Despre societatea românească

Societatea reprezintă un ansamblu complex, sistemic, organic integrat, un ansamblu de relații între oameni indiferent de etnie, de cultură , de credință și spiritualitate. Nucleul de bază al societății reprezintă familia, cu cât familiile sunt mai unite, mai organizate, mai integrate în viața societății, cu atât societatea cunoaște progresul. Societatea românească din păcate , după Bulgaria, este cea mai săracă dintre țările Europei. Acum doar proiecte care vizează atragerea de bani ai Uniunii Europene, ar mai putea aduce o îmbunătățire vieții oamenilor, ar putea crea locuri de muncă, ar aduce un plus de fericire. Sunt zone în țară cu multe inegalități, sunt zone foarte sărace unde statul nu a investit în industrie, în agricultură, respectiv nu a creat locuri de muncă, dar sunt și câteva zone unde progresul este vizibil. Ce-i drept statul nu are fonduri suficiente să le ofere ministerelor pentru a demara proiecte de dezvoltare în toată țara. Din nefericire întreaga infrastructură a țării este vulnerabilă, sunt zone unde se află la pământ, fapt care a generat mari catastrofe, ca inundații, alunecări și surpări de teren. Societatea românească este îmbătrânită, mai mult de trei sferturi este compusă din oameni vârstnici și foarte vârstnici, mai mult de jumătate din societate are peste cincizeci de ani. Foarte mulți din generația tinerilor încă nu și-au găsit un loc de muncă, sunt întreținuți de familie, foarte mulți au un loc de muncă sub nivelul pregătirii lor, foarte mulți tineri au migrat în țări care le oferă mai multe oportunități de realizare, de dezvoltare. Ca atare societatea românească se confruntă cu multe greutăți, viața este tot mai scumpă, plăcerile vieții devin rarități cu costuri foarte ridicate. Antropologii clasifică societatea în funcție de grupuri care au acces la resursele tării, la avantaje dar și la putere și prestigiu. Mai ales politica românească este compusă din grupuri de interes politic, de dominare, de control total asupra valorilor societății. Sociologii clasifică societatea în trei categorii,- preindustriale, industriale și post- industriale. Cu alte cuvinte cu cât societatea românească va investi în industrie de diferite forme, cu atât societatea va putea cunoaște progresul, bunăstarea totodată fericirea. Societatea românească( întrucât nimeni nu se opune) a investit și investește foarte mult în industria armelor în detrimentul educației, a sănătății, a culturalizării, a profesionalizării. O societate depinde foarte mult de modelele pe care și le-a creat, de modul în care folosește tehnologia și descoperirile științei pentru a satisface nevoile oamenilor. Pentru societatea românească trecerea de la comunism la capitalism este foarte grea, cu multe traume sociale, cu multă prostie aflată la putere.

in altarul luminii

pentru Geanina și Marius sub cerul meu deschis prin rugăciune, mă simt mereu ca pe un câmp cu fragi, îi am aproape pe prietenii mei dragi, magice momente produc cu înțelepciune. cerul ninge lumina cu stele căzătoare, timpul se convertește la iubire divină, îmi va sta alături mângâiere calină, vreau să cred că steaua mea nu moare. sufletul se închină la sfere luminoase, în orice strălucire îl văd pe Dumnezeu, legile lui sacre le voi sluji mereu, cu gânduri și cu fapte laborioase. credința mocnește-n mine ca un tăciune, neg cu vehemență a vremii goliciune.

un moment de sinceritate

mă ascund între versuri ca într-un fort, să nu lupt cu moartea să mă prăbușesc, inventez optimismul cu mare efort, să ating fericirea cumva reușesc. înmulțesc poezia- e a mea misiune, o frământ ca pe o pâine în copaie, colaci de lumină în nouă versiune, coc pe vatra gândului cu o văpaie. sunt împlinită cu pasiunea mea, bulgări de invidii sparg cu cuvântul, beau lumină din astrală cișmea, spre Calea Lactee îmi iau avântul. azi cu lumină mă hrănesc- sacru deliciu, conștiința mea arde ca un artificiu.

logodnă cu singurătatea

cândva iubitul meu erai scut, mirabilă poveste, azi nu mai știi nimic de mine nici eu de tine nu știu, între noi umbra tăcerii crește distanță lungă este, dar scriu cu litere de aur dorul în calendarul viu. mă amețește avangarda ce îmi croiește suflu nou, nu vei putea simți cum curge timpul prin sângele meu, vocea mea înăbușită nu va mai produce un ecou, lacrimi amare sting în spirit focul dat de Prometeu. trimit un gând, o șoaptă pe urmele tale reci, ruginiul toamnei adânc s-a strecurat în mine, acum parcă și visurile noastre sunt prea seci și toate amintirile cu noi suspină după tine. e toamnă iar iubitul meu, cu poza ta vorbesc, dornică de mângâiere cu singurătatea mă logodesc.

ticluiri în vârf de condei

pentru Maura și Sorin dimineața răzbate prin aburi de cafea, se trezesc emoții în raiul gândirii, lumina coboară pe zări de catifea, cu sclipiri de safir în calea privirii. e cald și e bine și eu mai visez, întâlnirea cu prietenii iubiți, întâmplări spumoase veselă condeiez, sunt împăcată să-i știu fericiți. acum în călătoria mea prin lume, mă simt însoțită de lună și stele, peste tot viața mea lasă urme, visez primăvara, armonii cu lalele. expun experiențe în cartea cu nume, în sertarul minții sunt amintirile mele.

scenarii optimiste

cu gândurile mele umplu o scenă eu sunt şi regizor şi scenograf pasiunea zilei ştearsă de praf o ţin departe de viaţa obscenă. dansez un tango în rochia cu trenă petale de flori presar pe cearceaf în valuri de iubire visez cu perdaf în adâncul meu sunt o sirenă. cu taurul nopţii mă lupt în arenă cu sângele lui să scriu un epitaf ispitesc zeii strânşi într-un staf să scoată ţara asta din migrenă. filmul vieţii mele la cinematograf descrie-n amănunt iubirea perenă.

Pe valul credinţei

frumoasa credinţă ce ajunge la stele pe străzi azure de sfinţi bătătorite modelează toate gândurile mele în zile de dor, în ore primenite. această credinţă care cântă în suflet o port cu mândrie pe urme de magi să întâlnesc splendorile prin umblet să fiu o bucurie pentru cei dragi. nobilă credinţă învăluită-n raze ca o primăvară îmbrăcată cu flori murmură în spirit valuri de turcoaze în simfonia vieţii creată de viori. sursă de iubire înşiruită-n fraze care sfarmă decepţii şi destramă nori.

Ultimul tren

ultimul tren îl aştept în gară lumea se înghesuie pe peronul îngust am în valiză emoţii de vară şi în buzunare poeme cu gust. ultimul tren mă duce spre succes cu fiecare gând mă apropii de cer am în suflet carduri de acces deschid porţi solare cu armuri de fier. undeva în lumină este visul meu vreau să ajung la el cu ultimul tren voi străbate timpul chiar dacă mi-e greu mi-e voinţa mare - tonus de refren. aştept trenul meu în bătrâna gară îmi ţin companie acorduri de chitară.

Diadema clipelor

când inima imi cere să cânt şi să dansez dau muzica mai tare să răsune blocul cu ochi deschişi la stele să mă extaziez Apollo demiurgul a pus în mine focul. flăcări de speranţe se se înalţe-n cer în jocuri de lumină şi sublimă culoare căldură şi iubire lumii să îi ofer romantice poeme- reflecţii de visare. la valsul frenetic să chem iubitul meu să nu mă lase tristă cuprinsă de tăcere el este pentru mine dar de la Dumnezeu o sărutare tandră mereu sufletul cere. pe culme de extaz destram un alizeu cu diadema clipelor mă gătesc cu plăcere.

iubirea miracolul vieții

miracolul vieţii e că pot să iubesc cu iubirea mea mare înconjor pământul ea mi-a dat aripi să zbor ca vântul pe vârfuri de vrajă mereu poposesc iubire romanţată cântată în slove graţie sentimentală înălţată în extaz roua ochilor străluce dimineaţa pe obraz floarea inimii cu savori de mangrove iubire-nconjurată de chipuri astrale visată de Luceafăr cu sublime detalii splendoare pictată pe mândre vitralii aură a inimii sfinţită-n catedrale pe picior de rai sau pe unul de vers cărările iubirii duc toate-n univers

iubire scăldată în pasteluri

iubirea mea scăldată în pasteluri, pe cerul ploilor de rece toamnă, să mă gândesc la tine mă îndeamnă, iubitul meu dorit în multe feluri. dezleagă taina lacrimilor mele, să știi că zilnic îmi e dor de tine, să știi că de loc nu îmi este bine, că între noi e brumă și cețuri rebele. doruri pătimașe transpun în coloane, vor să deschidă cerul, să-l cuprindă, să vadă în azur ca într-o oglindă, chipul tău captiv în cerești cotloane. știu că ne vom întâlni nu prea târziu, dincolo de cerul vitreg, străveziu.

la răscruce de doruri

a venit toamna cu a ei nostalgie, dar eu vorbesc cu florile din glastră, au în ele blândețe și un fel de magie, care vorbește de dragostea noastră. iubitul meu, nu vreau să cadă bruma, peste amintiri cu noi, peste iubire, chiar dacă tristețea mă doare acuma, când nori negri mi-a adus în privire. tăcute sunt fotografiile din jurul meu, cu multă dragoste le mângâi pe toate, mă simt arcul frânt al unui curcubeu, cu regrete și dureri nevindecate. am blestemat moartea care ne desparte, dar iubite îți scriu poeme într-o carte.

pe Golgota Mântuirii

în piuă de lumină macin sentimente, pulberea fină s-o răspândesc în lume, în rouă de stele sting gânduri ardente, să aibă viața, soarta un rost anume. stâlp al luminii pe Golgota Mântuirii, este credința cu aura stelară a iubirii, zi și noapte cu evlavie la cer se închină, trupul meu de lut, de lacrimi și tină. e vremea din urmă și lupta e grea, cu durere cu necazuri cu stihii, este mare lumea dar este tot mai rea, unii oameni au pete de sânge pe tichii. vreau inimile goale să fie cuprinse, de focul iubirii cu flăcări extinse.

curcubeul poeziei

curcubeul poeziei se înalță în văzduh, litere de aur răsar pe coala albă, gânduri luminoase de la sfântul duh, la gâtul toamnei strălucesc ca o salbă. vreau un tangou cu umbra diafană, în inima mea cântă o violină, m-am îndepărtat de lumea profană, roiuri de emoții dansează în lumină. muzica sferelor sub văluri albastre, în urechea larg deschisă rezonează, s-au umplut de culoare poemele sihastre, lumea le citește și se înseninează. pe a cerului splendoare soarele zâmbește, dând căldură poeziei care ne hrănește.

ilustrații de Toamnă

s-a așternut ploaia peste priveliște, arborii au dobândit podoabă de aramă, miriștea câmpiei lăsată-i de izbeliște, cheful și voia bună s-au mutat în cramă. mese îmbelșugate cu must și pastramă, cheamă pofticioșii la delicios ospăț, Toamna acoperă cu rubinie maramă, lumea ce așteaptă un dram de răsfăț. e festivalul merelor în târguri, taraful răsună sus în emisfere, licori spumoase stoarse din struguri, momente savuroase sunt gata să ofere. poeții romantici încrezători și siguri, poezia toamnei vor să îmi transfere.

bătrânul cântec din gramofon

lui Lucian, Tatiana și Teodora sunt departe acum bunii mei amici, singurătatea mă ține ca pe jar, timpul prea aspru mă bate cu urzici, frustrări și regrete macin în mojar. am rămas cu poezia care mă uimește, nu mă dezamăgește și nu mă trădează, dorul în inimă suspină, doinește, dar nobila lumină mă recompensează. cerul îmi vorbește precum un clopot, vrea să-i învăț legile din evanghelii, pe valea plângerii glăsuiește un șipot, vântul răspândește parfum de camelii. sunt bătrânul cântec uitat în gramofon, mesajul lui reverberează la voi în telefon.

iubire primenită în potirul cu rouă

timpul se scurge în mine- carnală clepsidră, gust bucuria zilei din verde farfurie, nu las să mă lovească a vântului furie, nici moartea hidoasă precum o hidră. iubirea mea toată se transformă-n poezie, chiar și norii mi se par copilăroși, eu nu m-am aliat cu demoni fioroși, zmeii din lumea mea sunt din hârtie. iubire găsesc prin iarbă și frunze, prin roua florilor prin curcubeu, printre gene mai scurg lacrimi de plebeu, să ude zâmbetul înflorit pe buze. lesne am înțeles că datoare îmi sunt mie, să împrospătez iubirea în magică alchimie.

confesiune (rondel)

în luptă cu năpasta eu am învins, floare la ureche moartea o să-mi pară, că dragostea nu moare m-am convins, face treptat infernul să dispară. mirabile stele cu speranțe m-au nins, imperfecțiuni lumina lor repară, în luptă cu năpasta eu am învins, floare la ureche moartea o să-mi pară. focuri năprasnice cu lacrimi am stins, grâul de neghină credința îl separă, cerul cu rugăciunea l-am cuprins, nutresc Hristos în lume să reapară. în luptă cu năpasta eu am învins, floare la ureche moartea o să-mi pară.

Despre temperament, caracter și comportament

Fără discuție, temperamentul și caracterul se reflectă, asupra comportamentului, îl definesc pe om în totalitate, în special reflectă latura relațional- valorică a principiilor integre după care omul se conduce, valori imperios necesare devenirii OM. Sunt oameni cu temperament respectiv caracter- rațional, lucid,realist, blând, docil, empatic, grijuliu, săritor, romantic, generos, altruist, tolerant, iertător, iubitor neîngrădit de interese. Caracterul se formează cu aceste calități respectiv principii existențiale, caracterul este mai rar decât inteligența în aceste vremuri pline de haos, de teroare, de nesiguranță. Oamenii care au controlul asupra temperamentului și caracterului nu se comportă niciodată dezagreabil, neglijent, împrăștiat. Oamenii cu aceste principii și calități de viață, , devin modele, repere, devin formatori, denotă un intelect șlefuit, rafinat, elegant, de excepție. Oamenii cu caracter și temperament ținute sub control reușesc întotdeauna să își realizeze planurile, proiectele, problemele, găsesc întotdeauna în intelectul lor superior soluțiile pentru rezolvarea problemelor existențiale, ale lor dar și pe cele ale semenilor din viața lor. Un caracter perfect ține sub control tot sistemul de gândire, menține creierul activ , creator inovator, înnoitor, salvator pe tot parcursul vieții, zile și nopți la rând fără întrerupere. Din păcate este plină această lume cu oameni cu temperament; xenofob, misogin, asexuat, infatuat, megalomanic, intrigant, arogant, iresponsabil, lipsit de compasiune, chiar nemilos, cu caracter rece, coleric, vulcanic. Sunt posedați de demonii cei mai aprigi, cei mai necruțători, ca atare sufletul și spiritul îi părăsește, ca urmare și divinitatea îi abandonează. Cu certitudine caracterul definește integritatea intelectuală, spirituală, care poate fi evaluată prin întrebări de genul; mă comport onest,? sunt integru? sunt corect ? față de mine și de semeni,? iau viața și evoluția mea în serios? Un om cu caracter și temperament ținute sub control poate descoperi facil cine este, care este misiunea și rolul său pe acest pământ, în această lume. Ca să fiu foarte sinceră foarte mulți oamenii nu sunt perfecți, au multe defecte, gândesc negativ de cele mai multe ori, nu își respectă promisiunile, sau nu se țin de cuvânt, sunt lipsiți de iubirea desăvârșită, iubesc superficial și atunci în funcție de interes emoțional și carnal. Oamenii care sunt speciali își recunosc defectele și lucrează permanent la ele ca să le schimbe, să le transforme în calități în virtuți, în valori de cea mai mare însemnătate. Îmi dă o liniște excepțională, fenomenală, marea mea convingere, (credință)că lumea cerească spirituală deține controlul absolut al lumii fizice, astfel că tot mai mulți oameni până la sfârșitul existenței lor reușesc să își desăvârșească temperamentul, caracterul, comportamentul.

Despre anotimpurile spirituale

În viața unui om se desfășoară patru anotimpuri spirituale; Copilăria asociată cu Primăvara, adolescența asociată cu Vara, Maturitatea asociată cu Toamna, înțelepciunea asociată cu Iarna. Sunt patru etape distincte fiecare având rolul ei fundamental în evoluția noastră. În Primăvara copilăriei tot timpul ni-l dedicăm formării noastre, educației, ascultării, a ordinii, a disciplinei, ne punem amprentele pe băncile școlii, punem bazele unui sistem de gândire, trasăm cu imaginația calea cunoașterii existențiale pe care vrem să pornim, sentimentele, gândurile înmuguresc precum ramurile arborilor, ale plantelor, înfloresc, îmbobocesc precum florile, suntem curați, inocenți, plini de iubire, puri precum îngerii. Această etapă durează până la douăzeci de ani, dar sunt și excepții, de pildă unii oameni rămân copii toată viața, pentru că intelectul lor nu se dezvoltă suficient, nu au puterea să își ia viața în propriile mâini, alți copii se nasc bătrâni pentru că vin în lume cu toate experiențele din alte vieți, vin cu zestrea cerească, strămoșească și ereditară. În Vara adolescenței suntem aventuroși, zburdalnici, ne îndrăgostim, ne întemeiem o nouă familie, prindem aripi cu care zburăm din cuibul cald al părinților, libertini ca pasările cerului în zbor înalt. culegem primele roade, timpurii, în urma a ceea ce am sădit în copilărie, obținem calități, abilități cu mare valoare umană, avem propria personalitate, propriul caracter și comportament, ne putem lupta cu greutățile existențiale, putem avea succes în proiectele noastre, învățăm să ne eliberăm de frici, de angoase, suntem cutezători, plini de încredere în conștiința noastră superioară, ne îmbogățim gnozic, mai ales ne facem planuri mari pentru viitorul nostru și al copiilor noștri. Dăm frâu liber pasiunilor, visurilor, fanteziilor, idealurilor, dăm frâu liber imaginației foarte bogată, punem în aplicare învățăturile dascălilor, a părinților, dar și ale noastre , ca roade ale unui intelect organizat, rafinat, punem bazele unei cariere dacă se poate de succes, iubim viața cu toată puterea ființei noastre, învățăm să fim recunoscători pentru ceea ce ne-a oferit divinitatea și universul, pentru ceea ce ne-am oferit noi înșine pentru calitățile noastre umane. Perioada adolescenței este cea mai tumultuoasă cea mai complexă, când omul este animat de multe dorințe, de motivații pentru a escalada angajamentele, proiectele, pentru a le duce sus în vârf la succes, este perioada când omul creează relații stabile, care sunt de fapt extensii ale managerului interior, care sunt fațete ale ființei interioare. Etapa adolescenței, respectiv a tinereții durează până la patruzeci de ani, dar sunt oameni care nu îmbătrânesc datorită spiritului lor antrenat să fie descoperitor de orizonturi noi, să se înnoiască mereu, să se reinventeze. În Toamna maturității ne sumăm și acceptăm ceea ce am devenit, culegem roadele cele mai bogate, ca urmare a ceea ce am sădit toată primăvara și vara, ne preocupă fericirea copiilor și de ce nu a nepoților, suntem mereu pregătiți să-i ajutăm să-i sfătuim să le fim aproape sprijin în tot ceea ce au nevoie, dar mai ales suntem pregătiți să înțelegem că viața nimănui nu este perfectă, că este plină de vicisitudini, de aspecte indezirabile, grave, de conflicte frecvente, dar totuși înțelegem și iertăm imperfecțiunile lumii. În Toamna maturității proiectele de viață sunt rezolvate în mare măsură, avem mare încredere în potențialul nostru creator, suntem de nădejde, pentru cei din jur, avem stima și încrederea de sine crescute, suntem omul potrivit în familia potrivită, la locul potrivit, respectiv avem fiecare o carieră mai mult sau mai puțin performantă, satisfăcătoare, care să ne reprezinte în totalitate. Toamna maturității durează până la șaizeci de ani, este asociată cu integritatea intelectuală și spirituală, cu multitudinea de dimensiuni ale cunoașterii existențiale, universale. Dacă primele trei anotimpuri ni le dedicăm exclusive nouă și mai apoi familiei și celor dragi, cel de-al patru-lea Iarna înțelepciunii trebuie să i-o dedicăm divinității, să punem în aplicare cu gândul cu cuvântul cu fapta învățăturile lui Hristos care sunt și cele ale Tatălui Ceresc. Trebuie să facem mult loc rugăciunii și meditației în ultima parte a vieții, trebuie să avem multă iubire și iertare atât pentru cei dragi cât și pentru oamenii cu care conviețuim, respectiv cu întreaga umanitate, este vremea să ne iluminăm, să devenim ființe de lumină conform voinței divine, este vremea să ne dăruim mai mult Tatălui Ceresc. Să ne rugăm frecvent pentru pacea în lume, pentru sănătatea, bunăstarea , împlinirea și fericirea tuturor, cu gândul cu cuvântul cu fapta să producem lumină. Ar fi păcat să ne irosim viața doar pentru a ne satisface plăcerile carnale, doar pentru a ne realiza propriile capricii, nu se știe când divinitatea ne va mai da o șansă nouă la viață după ce vom ajunge în lumea tăcerii și a umbrelor.

manifest

nu înțeleg lumea cu chipuri cioplite, are și în inimă planuri de război, trece și cântecul prin drame cumplite, plânge și suspină bătrânul oboi. piepturi tatuate cu simboluri tribale, guri care exprimă limbajul de lemn, speranțe umilite în conflicte verbale, adevăruri mascate, anotimp nedemn. lumină pângărită de abisul barbar, aer irespirabil, iubire cu venin, minți tulburate care nu au habar, că deasupra lor cerul este senin. visuri de copii strivite sub șenile, lume cârmuită de zeități senile.

farmec inițiatic

stele revarsă strălucirea peste visuri, Luna își dezvăluie latura ocrotitoare, lumina lor face să dispară abisuri, amplifică iubirea- plămadă grăitoare. armonia universului se reflectă în ape, nimfe albastre dansează în valuri, cu perle pe buze, pe obraji pe pleoape, mă ispitesc cu neasemuite daruri. ca un delfin aș vrea să zburd în mare, să împletesc din alge o rochie fină, să simt în adâncuri marea transformare, ale abisurilor flămânde de lumină. sublime anemone violet să strâng în brațe, în raiul coralilor unde nu sunt paiațe. . |

Despre inițiere

Inițierea este unul dintre principiile fundamentale în procesul de evoluție, începe chiar din primii ani de viață, când copilul este atras de unele aspecte din artă, cultură, știință și tehnică. Atunci începe voința și imaginația să se formeze, să se dezvolte, când copilul dorește să aibă propriile inițiative, să facă tot ceea ce îi place, tot ceea ce prezintă interes. Mediul familial, confortant, armonios, plin de iubire, influențează considerabil alegerile și inițiativele copilului. În astfel de mediu se formează personalitatea copilului, se amplifică potențialul creator, ca atare din proprie inițiativă copilul devine cordial, amiabil, altruist, pacifist, compasional, tolerant, generos, se auto inițiază în idealism și iluminism transcendental. Într-un mediu ostil, dezorganizat copilul se formează cu traume psihice și emoționale grave, ca urmare potențialul creator este încetinit, sau blocat, dezorientat, cu inițiative vagi. Inițierea semnificativă se face de cele mai multe ori cu ajutorul unui mentor, al unui ghid spiritual, al unui dascăl dăruit profesiei., ca atare omul se descoperă plin de pasiuni, plin de vocații, plin de inițiative. De la vârsta copilăriei cartea reprezintă farmecul inițiatic, mai apoi materiile de învățământ consolidează, stabilizează personalitatea omului, echilibrul psihic și emoțional. Inițierea deschide calea spre autocunoaștere, calea de dezvoltare personală, lărgește orizonturile de cunoaștere, sistemul de gândire se perfecționează, se absolutizează. Totuși cele mai impresionante, mai fascinante dimensiuni inițiatice, inspiraționale sunt splendorile și minunile naturii și ale universului, ele generează iluminarea. Omul care se conectează permanent cu creațiile sacre ale naturii și universului devine incontestabil o ființă de lumină, cunoaște excelența intelectuală, rafinamentul și genialitatea intelectuală, devine un om desăvârșit și fericit pe toate planurile existențiale, se pune în slujba lumii, a Tatălui Ceresc, a universului, ca urmare în contact cu Marea Frăție de Lumină cunoaște MAREA INIȚIERE Maeștrii spirituali au creat o seamă de tehnici inițiatice precum; meditația transcendentală, yoga, reiki, akasha, auto- hipnoza, hetero hipnoza, ritualurile șamanice care induc o dezvoltare a personalității impresionantă, spectaculoasă, fascinantă.

Despre curaj

Curajul reprezintă o abilitate superioară, o virtute, ca rezultat al încrederii de sine, al ambiției, al voinței. Curajul îl avântă pe omul actual pe frontul învingătorilor să lupte cu greutățile, cu neajunsurile, cu vicisitudinile, cu stihiile, determină stima de sine, determină confortul psihic și emoțional, material și spiritual. Cu alte cuvinte curajul reprezintă cea mai mare putere psihică și emoțională cu care omul face față cu succes provocărilor existențiale. Fiecare zi este o luptă în care curajul generează o multitudine de bucurii, beneficii, materiale și spirituale, pe frontul ideilor omul actual învinge fricile, deznădejdea abisurile întunecate ale conștiinței inferioare. Pe frontul ideilor curajul reprezintă claritatea conștiinței, extinderea cunoașterii, non violența, absența fricii, atașamentul față de viață și de lume și mai presus de toate generează integritatea spirituală, aceste aspecte sunt calități primordiale necesare transformării în procesul de evoluție. Curajul determină mari schimbări în viața omului hotărât, motivat să obțină realizări și fericire pe toate planurile existențiale. Fiecare om actual reprezintă o creație nouă a universului, a divinității dar care respectă genele părinților. Curajul reprezintă o certitudine că omul nu își pierde interesul de a face cuceriri în dimensiunea cunoașterii spirituale dar și în dimensiunile materiale, naturale. Curajul este de asemeni o certitudine că omul este singurul stăpân al conștiinței sale, că are viața în propriile mâini, că deține control total asupra gândurilor, asupra acțiunilor sale. Ca o primă concluzie, curajul se află în ADN-ul omului modern, este o formă de glorie asupra morții fizice și spirituale. Este un element din alchimia magică a ființei, ca atare omul nu fuge de luptele cu problemele vieții, curajul îl determină să aibă victorii pe toate fronturile existențiale, să aibă victorii asupra crizelor economice și psihologice, asupra vieții în general. Curajul reflectă oportunitatea de a fi invincibil, nemuritor precum zeii, oportunitatea de a obține o victorie asupra lumii umbrelor și întunericului. Din păcate lumea este plină de oameni lași care dau lovituri pe la spate, sau care fug de confruntări, sunt și oameni perfizi care pun piedici celor temerari, care trădează încrederea celor apropiați, sunt și mulți oameni slabi care se lasă doborâți de loviturile vieții. Curajul trebuie antrenat zilnic, trebuie pus în valoare pentru ca psihic și emoțional omul să aibă rezultate favorabile, performante pe toate planurile existențiale.

Despre intelect- ca potențial creator eseu [ ]

- Vulpea care nu ajunge la strugurii din vârful viei spune că sunt acri. Acest adevăr proverbial este tot mai relevant în vremurile actuale când conflictele de înțelegere nu pot fi anihilate , nu pot fi soluționate. Sunt foarte mulți oameni al căror intelect este precar, mediocru, efectiv nu au capacitatea de a asimila informații necesare dezvoltării, mai mult resping și neagă tot ceea ce nu le satisface interesul și curiozitatea intelectuală, pur și simplu nu se simt confortabil în dimensiunea cunoașterii spirituale înaltă. Nici nu au ambiție și voință să descopere factorii, stimulii care i-ar putea face să rezoneze cu informațiile inovatoare, creatoare. Intelectul este un mecanism cerebral, care trebuie pus la acțiune, care trebuie lucrat zilnic, pentru a-și depăși limitele de cunoaștere, pentru o dezvoltare progresivă, eficientă. Zilnic intelectul trebuie obligat să asimileze informații noi din vastul domeniu al cunoașterii, pentru ca să nu i se piardă, să se irosească potențialul creator, în situație contrară creierul și intelectul vegetează precum o legumă pe câmpul plin de scaieți și de buruieni, locuit de sălbăticiuni. Incontestabil studiul aprofundat , elaborat, face diferența dintre cultură și incultură, dintre progres și involuție. Pentru ca intelectul să aibă o mai mare deschidere spre cunoaștere trebuie să fie disciplinat, organizat, toate componentele ideologice, intelectuale trebuie curățate de impurități de paraziți informaționali, pe același principiu pe care lucrurile din casă trebuie luate periodic la mână și curățate, îngrijite, organizate. Prejudecățile, obiceiurile negative trebuie eliminate din gândirea unui om care își dorește cu adevărat să evolueze, să atingă excelența intelectuală. Negativismul în general este factorul care împiedică dezvoltarea intelectului, mai precis îl denaturează, îl deturnează de la scopul existențial al evoluției. Din fericire există în lumea reală, fizică, dar și în lumea metafizică o multitudine de orizonturi de cunoaștere spre care intelectul poate fi condus, dar este neapărată nevoie de trezirea spirituală fără de care nu se poate pune în discuție procesul de evoluție. Am prezentat în această carte - Orizonturi de dezvoltare personală- o seamă de posibilități, de variante care conduc la evoluție spirituală, dacă vor fi abordate și asimilate rezultatele pozitive nu vor întârzia să apară, omul se va simți cu adevărat mai bogat spiritual, mai liber să experimenteze noile ideologii de cunoaștere, mai împuternicit să facă față noilor provocări la care ne expun aceste vremuri cu adevărat spectaculare, impresionante, miraculoase. Omul care decide să ceară ajutorul ghizilor spirituali, ai maeștrilor spirituali va avea numai realizări fenomenale, va cunoaște adevăratele valori și principii existențiale, va obține fericirea și bunăstarea materială, psihică și emoțională. Din această ecuație intelectuală nu trebuie să lipsească încrederea în potențialul propriu, încrederea totală în Univers și în Divinitate. Omul este mai mult decât o masă de carne și oase, omul este înzestrat cu suflet și spirit- entități cerești care au ales această viață pentru ca să continue procesul de evoluție conform voinței divine. Este recomandat ca omul cu un intelect treaz, funcțional, să își asculte nevoile precum și îndrumările sufletului și spiritului, să creeze o armonie între aceste entități din lumi paralele, respectiv lumea fizică și lumea metafizică.

Despre bunul simț

Bunul simț reprezintă o educație aleasă, un caracter echilibrat, elegant și rafinat, este echivalent cu bunul gust. Bunul simț precum bunul gust se distanțează total de ironie, de cinism, de ignoranță, de aroganță. Bunul simț nu poate fi asociat cu invidia, cu ura, cu disprețul, bunul simț reprezintă cuantumul celor cinci simțuri fundamentale; văzul, auzul, gustul, mirosul, pipăitul. Un om cu bun simț nu se rușinează de faptele și gândirea lui, nu se dezice de caracterul său analitic, foarte rațional, constant în convingerile sale. Un om cu bun simț identifică facil plusurile și minusurile din viața lui și a celor cu care conviețuiește, este perseverent în realizarea proiectelor de dezvoltare personală. Categoric bunul simț ca bunul gust evidențiază calitatea superioară a celor șapte ani de Acasă. Cel mai semnificativ aspect al bunului simț este empatia manifestată față de oamenii aflați în nevoi, care îl determină pe om să sară cu rapiditate în ajutorul lor, este un fel de al șaselea simț, care îl avertizează pe om să ocolească pericolele, conflictele. Unui om cu bun simț nu i se închid ușile în față, dimpotrivă este primit la masa tratativelor în scopul unei colaborări, ca urmare își poate crea relații de prietenie stabile pe baza încrederii și a entuziasmului creator, pe baza optimismului de necombătut. Pe scara de valori bunul simț se află pe o treaptă superioară, ceea ce face posibilă evitarea căderilor psihice, emoționale, evitarea capcanelor existențiale. Fiecare om educat își dorește să aibă în preajmă oameni cu bun simț, cu care să se sfătuiască, să se susțină, să i se insufle un moral ridicat în fața greutăților existențiale. Un om cu bun simț are impresionante reguli de conduită, își asumă responsabilitățile față de familie, față de partenerul de cuplu, față de prieteni, față de societate. Nu în ultimul rând, un om cu bun simț este corect, concret, expresiv, determinat, motivat, sincer, loial, jovial, demn de toată încrederea și aprecierea. Respectă și se supune legilor universului, ale divinității, creează idealuri, visuri, bucurii, speranțe, oportunități, nu se lasă intimidat de provocări spectaculoase, nimic nu îl poate opri de la procesul de evoluție pe cele mai înalte nivele. În concluzie oamenii cu bun simț emit lumină spirituală, cu gândul cu cuvântul cu fapta, își trăiesc viața în concordanță cu voința divină, convingerile lor, experiențele lor de viață pot fi luate ca exemple de urmat.

Despre sinceritate

inceritatea este calitatea fundamentală, onorantă a omului care iubește și respectă adevărul. Omul care este sincer cu sine însuși este sincer și cu oamenii din viața lui. Sinceritatea reflectă o etică specială, crescută. Un om sincer îi poate fi de mare ajutor unui seamăn apropiat, confuz, dezorientat psihic și emoțional. Sunt totuși situații în care în loc de un adevăr dureros este de preferat o minciună nevinovată, astfel se evită afectarea unei relații de familie, sau de prietenie. Sinceritatea trebuie să se afle la temelia spiritualității umane și a vieții. Omul sincer denotă multă franchețe, loialitate față de adevăr. Totuși sinceritatea trebuie exprimată în note delicate pentru a nu produce suferință celor din jur. Conform teoriilor psihologice sinceritatea are două tăișuri, poate fi brută, afectând starea emoțională, poate fi empatică, transmițând bucurie, revelație, dar poate fi și relativă în funcție de mesajul pe care vrea să îl transmită adevărul. Sinceritatea ca principiu al rațiunii superioare trebuie se reflecte întotdeauna realitatea , nu iluzia sau fantezia. Când vorbim despre o iubire mărturisită, manifestată sinceritatea capătă aceeași valoare, reprezentând un complex de sentimente și emoții. Trăim vremuri în care în loc de sinceritate mulți oameni preferă mascarada, ocolesc adevărul, sau îl prezintă gol goluț. Oamenii nesinceri se demască singuri, sunt marginalizați de cele mai multe ori, sunt clasificați mincinoși iremediabili, pierd încrederea celorlalți, ca atare consecințele sunt total nefavorabile. La oamenii educați, cultivați sinceritatea este o noțiune de etică înaltă, evidențiază un caracter rafinat, atrage după sine respectul, prețuirea, admirația. În concluzie sinceritatea scoate la suprafață și alte calități, ca bunul simț, bunul gust, eleganța comportamentală, încrederea, devotamentul, imaginația, luciditatea, viziunea, creativitatea, categoric se află în sensul opus perversității și vicleniei.

Iubirea, miracolul vieţii

miracolul vieţii e că pot să iubesc cu iubirea mea mare înconjor pământul ea mi-a dat aripi să zbor ca vântul pe vârfuri de vrajă mereu poposesc. iubire romanţată cântată în slove graţie sentimentală înălţată în extaz roua ochilor străluce dimineaţa pe obraz floarea inimii cu savori de mangrove. iubire-nconjurată de chipuri astrale visată de Luceafăr cu sublime detalii splendoare pictată pe mândre vitralii aură a inimii sfinţită-n catedrale. pe picior de rai sau pe unul de vers cărările iubirii duc toate-n univers.

Naraţiune

iau chitara în braţe şi o acordez un cântec mă aşteaptă pe portativ dintr-o nostalgie iarăşi evadez în spaţiu mirific august creativ. cearcăne şi riduri cu auriu fardez mă-ncarcă bătrâneţea cu simt narativ iau chitara în braţe şi o acordez un cântec mă aşteaptă pe portativ. cerul plin de stele cu gândul sondez flamandă de lumina cu sens curativ misterul universului vreau să-l elucidez constelaţii de gânduri în suflet cultiv. iau chitara în braţe şi o acordez un madrigal m-aşteaptă pe portativ.

Despre acceptare și asumare

Este foarte important ca omul să se simtă special, acceptând destinul primit de la divinitate, chiar dacă nu atinge frumusețea perfectă, inteligența perfectă. Este importantă recunoașterea și acceptarea defectelor fizice și psihice, asumarea faptului că viața este un lung șir de experiențe, de lecții de viață pe care trebuie să le rezolvăm cu succes, care să ne dezvolte psihic, emoțional și spiritual. Nimeni nu este perfect, spun marii Maeștrii spirituali, totuși există în lume oameni cu adevărat frumoși, cu inteligență genială, pe care este indicat să îi luăm ca exemplu de evoluție fizică și psihică. Este adevărat că cel mai mult oamenii învață din greșelile proprii, că prin perseverență pot regla defecțiunile , își pot modela caracterul și comportamentul conform unui tipar dorit, oamenii cu mare discernământ învață și din greșelile și eșecurile semenilor cu care viețuiesc. Câtă vreme omul nu își recunoaște greșelile, defecțiunile, nu poate lucra la perfecționarea lui. Totuși sunt cinci pași importanți în lucrul cu sinele pentru a atinge perfecțiunea – aceștia sunt ; inteligență perfectă, sănătate perfectă, echilibru perfect, greutate perfectă, imagine perfectă. Conștientizând că divinitatea și universul lucrează pentru noi putem începe perfecționarea ființei noastre lăuntrice. Dacă am greșit față de noi dar și față de semenii din viața noastră este recomandat să ne cerem iertare, să ne iertăm propria ființă pentru ignoranță, pentru neștiință, pentru ca să putem continua lucrul cu sinele, cu conștiința noastră superioară, pentru că fără eliberarea de vină de rușine nici un proiect nu poate fi acceptabil, durabil, valoros. Cu cât suntem mai asumați cu noi în această viață cu atât mai mult putem atinge desăvârșirea spirituală și fizică în viața viitoare, sau chiar în această viață până la sfârșitul ei. Sunt foarte mulți oamenii care au îmbătrânit frumos păstrându-și echilibrul fizic, psihic și emoțional chiar și la senectute. O gândire pozitivă cu un comportament exemplar, reprezintă sănătate psihică și fizică, emoțională și spirituală. Câtă vreme conștiința unui om nu este liberă, curată, nu poate avea succes cu proiectele viitoare de evoluție. Greșelile, respectiv păcatele împiedică conștiința să lucreze la noile proiecte, sunt situații când pentru aceste aspecte negative există circumstanțe atenuante, fapt care permite elucidarea, asumarea și acceptarea lor cu ușurință. Conștiința unui om poate fi zilnic antrenată numai cu aspecte pozitive, numai cu o credință puternică în ea și în divinitate. Trebuie ca omul să accepte faptul că viața este compusă și din aspecte negative și din aspecte pozitive și cu bune și cu rele și cu frumos și cu urât și cu miracol și cu dezastru. Omul are liberul arbitru să aleagă din toate fenomenele vieții și ale lumii numai ceea ce i se potrivește, numai ceea ce îl împlinește și îl face fericit. Câteva minute în fiecare zi să fim cinstiți cu conștiința noastră să ne asumăm defecțiunile, greșelile, păcatele, să le recunoaștem la rugăciune în fața divinității pentru a putea primi iertarea, pentru a ne elibera de aceste poveri negative. Un om cu conștiința încărcată este pe jumătate mort, pe jumătate locuit de demoni, spun apostolii în Sfânta Scriptură. Când un om are nevoie de ajutor în realizarea unor proiecte, universul și divinitatea nu spun NU categoric, definitiv ci spun NU ACUM, însemnând faptul că omul respectiv nu este pregătit pentru acel succes, pentru acel favor, însemnând faptul că mai trebuie lucrat cu sinele, cu sufletul cu spiritul până la înțelegerea și acceptarea totală a fenomenelor vieții. Conexiunile create cu universul și divinitate trebuie să fie sincere, fără interese murdare, ascunse, bazate pe credință totală, bazate pe ambiție, pe perseverență, pe dăruire, pe acceptare și asumare. Este foarte important ca omul să acorde timp semnificativ relațiilor de prietenie și colegiale pentru că ele pot constitui în mare parte suportul pentru realizarea visurilor, a planurilor de dezvoltare personală. Este important ca omul să își asume rolul în familie, la serviciu, în societate pentru că doar așa se poate simți omul potrivit la locul potrivit, doar așa poate avea mulțumire și fericire deplină. Din păcate sunt foarte mulți oameni total nefericiți, nu se pot împăca cu destinul lor, iar acceptarea lui este o problemă imposibil de rezolvat din lipsă acută de înțelegere, cu alte cuvinte sunt oameni învinși în lupta cu greutățile și nevoile vieții, nici nu luptă pentru o schimbare a vieții mizere, în mare parte sunt asistații sociali, care trăiesc din mila statului de pe o zi pe alta. Cu acest aspect negativ se confruntă chiar și țările cele mai dezvoltate, datorită faptului că acceptat migranți care nu s-au integrat în sistemul de muncă, dar și din cauză că o parte din populație se complace într-o situație la limita supraviețuirii, situație în care statul își asumă rolul de ai ocroti și de a le sigura minimum de trai.

Despre rutina zilnică

2024-07-11 În mare majoritate, oamenii își duc existența de la o zi la alta conform unei rutine zilnice, de la care nu se abat. Nu aduc nimic nou, demn de apreciat, de admirat în existența lor, se lasă conduși numai de instinctele primare, necesare existenței, supraviețuirii. Cititul cel puți treizeci de minute zilnic, poate contribui la îmbunătățirea rutinei, poate contribui la dezvoltarea personală. La fel de bine și un film plin de mesaje pozitive poate îmbunătăți rutina zilnică, poate contribui la confortul psihic și emoțional. Cel mai mult contribuie la dezvoltarea personală, admirația și contemplarea în stare de gratitudine. Fenomenele naturale sunt cele mai semnificative lecții de viață, astfel că observându-le, admirându-le ne putem îmbogății excepțional psihicul, sufletul, spiritul, putem dobândi un echilibru perfect între toate entitățile existente în fizicul nostru. Omul trebuie să se conștientizeze mult mai mult decât un trup din carne și oase, trebuie să se conștientizeze cu suflet și spirit divin, creat de Dumnezeu cu scopul de a evolua la infinit până la stadiul de iluminare, de îndumnezeire. Comunicarea zilnică cu oamenii din viața noastră este de asemeni foarte importantă în dezvoltarea personală, oamenii din jurul nostru cu mentalitate și temperament diferit pot completa psihicul nostru, cunoașterea noastră la modul exceptional. De asemeni rugăciunea zilnică poate genera algoritmi energetici care pot determina evoluția noastră cât se poate de mult, de înalt, de valoros. Gândind pozitiv atragem asupra noastră energiile pozitive, fenomenele pozitive , oamenii pozitivi care ne pot ajuta să rezolvăm situațiile dificile din viața noastră, care ne pot ajuta să vedem și din alte perspective lumea, viața și chiar pe noi înșine. Cu o gândire superficială nici simțurile noastre nu sunt active la potențialul maxim, nu pot ieși din rutina zilnică. Viața multor oameni privită astfel nu se diferențiază de cea a animalelor, pentru că și ele trăiesc conduse de instinct și au formată o rutină zilnică. În atare situație creierul întră într-o letargie, nu mai dezvoltă în el neuronii cu potențial creator, treptat începe să moară, precum o legumă abandonată. Pentru ca psihicul și creierul să evolueze are nevoie de stimul inteligenții puternici, altfel rutina zilnică reprezintă stagnarea, plafonarea. Un psihic plafonat nu poate trăi miracolul existențial, pentru care a primit o nouă șansă la viață, nu poate evolua conform voinței divine, conform alegerii făcută în astral înainte de naștere. Este important să dăm o mai mare importanță dezvoltării noastre personale, să fim mereu atrași, seduși de fenomenele naturii, ale lumii în care ne ducem traiul. Pentru ca în viața de apoi să nu avem mari mustrări de conștiință, mari regrete, greu de suportat, obligați să repetăm o viață până când toate lecțiile de evoluție vor fi rezolvate, învățate. În concluzie, dezvoltarea personală, respectiv evoluția spirituală trebuie să fie preocuparea zilnică pentru ieșirea din rutina cotidiană.

Despre observare(observație)

2024-07-11 Observarea este un principiu psihologic care determină, creșterea, formarea și dezvoltarea personalității. Însă observarea trebuie să devină un proces de conștientizare profundă a lucrurilor și fenomenelor din existența noastră. Observarea superficială nu ajunge la efectul și rezultatul dorit, astfel că creierul nu poate valorifica informațiile primite, el nu face diferența între realitate și iluzie. Dea ceea este bine ca din primele clipe după trezire să stăm trei patru minute să observăm lumina pătrunsă în încăpere, să o conștientizăm că pătrunde în interiorul nostru sub formă de energie, sub formă de pace și liniște, de confort interior. Să conștientizăm că fără lumină nu am putea identifica și valorifica lucrurile și fenomenele din viața noastră. Este important să dezvoltăm observația până la admirație, pentru ca efectul să fie fenomenal, formidabil. Când observăm un lucru din încăpere trebuie să fim conștienți de utilitatea lui de valoarea lui, fie materială fie spirituală. Este foarte important să ne observăm pe noi, conștientizând că suntem o ființă divină, creată cu chipul și asemănarea lui Dumnezeu, că suntem în viață prin voința lui Dumnezeu, că avem o misiune prin care să ne folosim de întreg potențialul creator, dar mai ales că avem menirea de a evolua pe cele mai înalte nivele de evoluție. Când observăm un arbore este important să conștientizăm rolul lui important, acela de a purifica aerul, acela de a ne da roade necesare existenței, mai ales acela de a contribui la mirajul paradisiac, dar să și învățăm de la arbori curajul de a înfrunta furtunile. Când observăm o floare, o plantă, trebuie să conștientizăm rolul lor de a ne încânta ființa, de a înfrumuseța viața noastră multiform, multicolor. Când observăm ploaia, este important să conștientizăm rolul ei de a hrăni pământul respectiv acela de a ne crea condiții de existență, conștientizând că fără ploaie nici un rod existențial nu ar fi pe pământ. Trebuie să conștientizăm faptul că toate fenomenele naturale sunt menite să ne slujească viața, psihicul , sufletul, spiritul. Când privim Soarele- astrul suprem să conștientizăm că fără el nu ar exista nici o formă de viață pe pământ și în univers, să îl conștientizăm ca pe noblețea masculină, întruchipată, care ne dă zilnic energia necesară existenței, și dezvoltării personale. Când îi observăm pe oamenii din viață noastră trebuie să conștientizăm că ne pot ajuta să creștem, să ne dezvoltăm să ne completeze la modul cel mai confortabil și complex. Din viața noastră fac parte numai oamenii pe care noi i-am ales încă din astral, înainte de a ne naște, chiar și părinții i-am ales pe criteriul amintit mai sus și anume că ne vor fi de folos în evoluția noastră. Toate lucrurile din viața noastră trebuie privite, observate cu gratitudine, pentru că toate contribuie la raiul nostru exterior dar și interior. Să observăm cu gratitudine roadele pământului care ne dau energie care întrețin fizicul nostru dar și psihicul. Să observăm stelele conștienți că ele ne furnizează cele mai frumoase visuri, gânduri, dorințe de afirmare de strălucire. Să conștientizăm Luna, ca fiind noblețea feminină întruchipată care ne transferă cele mai romantice și mai nobile sentimente despre viață, despre noi, despre lume, despre univers. Este important să dăm lucrurilor și fenomenelor din viața noastră o valoare crescută, pentru a ne simți mereu mai prosperi, mai împliniți, mai fericiți. În concluzie, observarea creează conexiuni puternice, stabile cu lucrurile, cu fenomenele din viața noastră, cu oamenii din viața noastră, care ne pot asigura o evoluție materială și spirituală demnă de apreciat, de admirat, de prețuit, demnă de urmat.

Despre interes și curiozitate

Atât interesul cât și curiozitatea fac parte din caracteristicile de cunoaștere ale unui om, sunt manifestări psihologice semnificative. Interesul și curiozitatea sunt factori ai procesului de gândire, trezesc simțurile, amplificând percepția. Interesul reprezintă o preocupare intelectuală, curiozitatea reprezintă o dorință , ambele se petrec în vederea obținerii unui avantaj, a unui succes, a unei performanțe care să genereze satisfacții, plăceri, bucurii. Marea majoritate a oamenilor este interesată să descopere senzații noi, experiențe noi, fenomene noi, este interesată pur și simplu să le trăiască. Interesul și curiozitatea mențin creierul și psihicul activi, sunt decisive în unele proiecte, în unele obiective. Interesul precum și curiozitatea sunt determinante în dezvoltarea personală, în special interesul în domeniul artelor și culturii fac sistemul de gândire să progreseze. Din păcate foarte mulți oameni sunt interesați doar de ce le aduce satisfacție și plăcere pe moment, rapid, fără să țină seama de urmări. De asemeni foarte mulți oameni sunt curioși să afle ce mai face vecinul, colegul, ce isprăvi a mai făcut, ce rezultate are în familie, în comunitate, la servici,???? în special sunt curioși să știe ce venit financiar și economic au. Cu siguranță interesul solicită psihicul și creierul să găsească soluții pentru o soartă mai bună, pentru o fericire optimă, confortabilă. Fără un minim de interes creierul lenevește, astfel că ajunge să se obișnuiască doar cu rutina zilnică. Fără interesul crescut oamenii nu pot descoperi splendorile minunile naturii, nu pot fi la curent cu descoperirile umanității în știință, cu realizările fenomenale în artă și cultură. Dezinteresul reprezintă un blocaj psihologic, o afecțiune a creierului, suntem în era rațiunilor superioare, acum totul este interesant, fascinant, totul poate fi descoperit prin propria personalitate. Interesul în zilele noastre este un factor care decide relațiile, afacerile, căsătoriile, aceste aspecte de viață au la mijloc interese ascunse sau fățișe, discutate, puse de acord. Chiar și politica reprezintă un conflict de interese, deghizat într-o luptă între principii, vizând conducerea treburilor publice în interesul personal. Când se pierde interesul se pierd și amintirile, și realizările frumoase, se pierd și relațiile, viața devine tot mai pustie. Unele interese îi dezbină pe oameni, acum când toate dorințele sunt materialiste, rezistă interesul curat care vizează prosperitatea relațiilor familiale, sociale, personale. Albert Einstein spune- că grija pentru om și destinul lui trebuie să constituie interesul principal. Interesul înseamnă ca omul să se iubească pe sine, să vrea pentru el tot ce este mai pozitiv mai frumos și mai confortant.

cântec de ornic

lui Lucian, Tatiana și Teodora mă șlefuiește timpul- Marele Vornic, la voia întâmplării să nu las nimic, iubirea să cânte și în ace de ornic, speranțe căzute mai sus să le ridic. de liniște și pace mi-e sufletul dornic, bunelor armonii zilnic mă dedic, împart cu lumea optimismul statornic, o cale luminoasă și noaptea indic. îmi țin prietenii de suflet aproape, nutrind împreună o lume mai bună, străluciri stelare curg în horoscoape, capătă putere credința străbună. lumina plutește pe limpeziri de ape, glasul vieții solar răsună la tribună.

arii de romantism

e noapte de vară și-i luminat cerdacul, de luna care are stele în cosiță, povestea iubirii mi-o spune macul, în raiul mirosind a busuioc și garofiță. stau contemplând și mă gândesc că poate, pot auzi luceferii cântând romanțe, o minune să bifez pe lista cu erate, în noaptea asta a marilor speranțe. sunt fermecată, greierii mă cheamă, să le ascult concertul pe scena rourată, ei nu știu de coșmaruri și de teamă, că viața de moarte poate fi trădată. ideile mele- arii de romantism, sunt pași în lumină, pași în optimism.

efect placebo

vreau de la Soare minutul unic de răsfăț, păduri de doruri să mai pot străbate, tainele demiurgului să pot să le învăț, să lumineze-n mine amintiri frământate. de dorul iubirii mă închid în poezie, iubite cu fiecare vers te inventez, să te simt aproape în vremea târzie, îmbrățișați suav în valsul vienez. dacă ne-am mai întâlni în zodia speranței undeva lângă oceanul versului nescris, mângâiați măcar o zi de briza romanței, ar cânta și clipele cântul de vis. zâmbesc pe cerul nopții luceferii eternii, eu îmi slăvesc iubirea la tainice vecernii.

noapte de opal

noapte de opal 2024-07-05 e versul meu o lacrimă de floare, sub razele de stele aurite, ce povestesc de țărmuri nesfârșite, pe care trec sirenele spre mare. mai rog această noapte să rămână, visul meu aripi să dobândească, să stau la povești cu Luna stăpână, pe sufletul meu- plămadă cerească. să mai gust un strop de magie stelară, să mai privesc un vals între luceferi, priveliștea-i feerică- o bucurie rară, lumini să pătrundă prin ochii mei teferi. cum stau de veghe în al nopții turn, mai scriu un vers pe zidul taciturn. . |

cu ochii la cer

cu ochii la cer 2024-07-04 ca iedera s-au înălțat la cer nespuse gânduri și un alt pământ am modelat de dorul tău, am așternut în pagini lacrimi, rânduri, căci între noi iubite a crescut un hău. te caut printre îngeri printre stele, cu dorul care freamătă nerăbdător, fără tine parcă toate nopțile-s grele, parcă și cerul este neîndurător. mai împletesc cu rime și doruri năframă, ca într-o poveste scrisă de vestale, a înflorit ruga mea ca o ciclamă, un poem pentru tine scriu pe petale. în noaptea dantelată dau târcoale, visurile mele să te zărească-n cale.

Despre stima de sine

Despre stima de sine 2024-06-29 Stima de sine este determinată de încrederea de sine, sunt principii psihologice care se completează progresiv. Stima de sine își are rădăcinile în copilărie, se formează datorită rezultatelor bune la învățătură, în urma bunei interacțiuni cu membri de familie, cu colegii de școală , în urma aprecierilor primate de la dascăli. Stima de sine este fluctuantă, în unele etape crește în altele este scăzută, în funcție de rezultate pe toate planurile existențiale. Stima de sine crește în funcție de realizările materiale și spirituale, atunci când încrederea de sine este totală, și descrește atunci când omul se confruntă cu eșecuri, când încrederea de sine este precară sau inexistentă. Există foarte mulți oameni care au o stimă de sine exagerată, exacerbată, rezultat al infatuării, al egocentrismului. Stima de sine denotă o autoapreciere, o autoevaluare. Stima de sine se bazează pe un sistem de valori pe o credință nestrămutabilă. Din păcate există și o categorie de oameni total dezinteresați de stima de sine, care au un sistem de gândire primar, leneș, sărăcăcios, care se complac, se mulțumesc să trăiască de la o zi la alta cu ceea ce le dă statul ca ajutor social, și cu ceea ce le dă mila lui Dumnezeu. Nu pun preț pe principiile evoluției, se lasă conduși de instinctele primare. Studiul aprofundat progresiv în fiecare etapă a vieții( diferite unele de altele ca percepție și asumare), dezvoltă stima de sine demnă de admirat și de prețuit. Principiile evoluției sunt determinate de oamenii iluștri, de marii gânditori, dar și de divinitate. Sistemul de gândire nu trebuie lăsat să lenevească, să doarmă, trebuie pus în acțiune de ambiție, voință, motivație și determinare, trebuie aplicate toate învățăturile universului și divinității, dar și cele ale mentorilor, dascălilor. Oamenii cu stimă de sine dezvoltată, au o mai bună înțelegere a realităților, a vremurilor actuale, au o mai mare deschidere către dimensiunea cunoașterii universale. Din alt punct de vedere și de analiză, stima de sine reprezintă o parte semnificativă a puterii unui om, putere obținută în special din relațiile și colaborările cu oamenii din viața sa. Stima de sine nu trebuie confundată că mândria, prima este un rezultat al conștiinței superioare, a doua este un rezultat al conștiinței inferioare, respectiv a egoului. Omul cu o excepțională încredere de sine și stimă de sine poate explora noile căi ale cunoașterii, ale evoluției, își poate pune amprenta pe realizările spirituale și materiale ale umanității. În concluzie, stima de sine joacă un rol important în dezvoltarea personalității, are un rol decisiv în progresul spiritual.

Despre atașamente

Despre atașamente 2024-06-16 Încă din primele zile de viață oamenii creează atașamente față de părinți, față de frați și surori, față ce ceilalți membri de familie. În primii ani de viață se creează și atașamentul față de divinitate, atașament care decide soarta relațiilor cu oamenii pe tot parcursul vieții. Cu cât credința în divinitate este mai puternică, cu atât de mult relațiile cu oamenii din comunitate sunt mai puternice. Eficientizarea relațiilor se bazează în primul rând pe credință, pe atașamente, sunt generatoare de oportunități, de privilegii. Oamenii atașați de divinitate din pură convingere, după modelul preluat de la părinți, sunt cei mai fericiți oameni, atrag în preajma lor numai energiile pozitive, numai oamenii care îi ajută să crească spiritual, pe tot parcursul vieții. Atașamentul față de divinitate denotă în primul rând o persoană educată, trezită spiritual, dezvoltată spiritual. Raportul dintre om și divinitate este egal cu raportul dintre om și relațiile create. Denotă o personalitate puternică și care are mare încredere în conștiința sa, în spiritul și sufletul său. Atașamentul în general este o virtute înaltă, superioară, generează un potențial creator fenomenal. Din nefericire sunt foarte mulți oameni care sunt mai atașați de lucrurile dobândite decât de oamenii din jur, chiar denotă o distanțare și de membrii familiei. Acești oameni sunt egocentrici, insensibili la nevoile celor din jur, pun mare preț doar pe realizările lor, pe succesul lor, care de multe ori nici nu contează pentru ei cum este obținut, prin ce mijloace, dar din păcate sunt săraci cu duhul, chiar dacă lumea materială pentru ei reprezintă o prioritate. Oamenii care se atașează de semeni denotă că au o iubire considerabilă pentru ei, pentru colegi, pentru membri din comunitatea din care fac parte. Cu certitudine numai oamenii atașați de semeni pot avea o dezvoltare spirituală demnă de urmat și de admirat. Dumnezeu prin Iisus Hristos a spus - tot ceea ce le faceți oamenilor mie îmi faceți, și eu vă voi răsplăti după măsura faptelor și gândurilor voastre. Acești oameni plini de afecțiune față de divinitate și semeni au orizonturi foarte largi de cuprindere și înțelegere a sensurilor vieții, au o dimensiune a cunoașterii bazată pe valori, pe principii superioare. Oamenii atașați de divinitate, de univers, de natură, de semeni denotă un rafinament intelectual și spiritual deosebit, se reflectă în traiul lor plin de fericire și abundență pe toate planurile, denotă faptul că trăiesc în conformitate cu voința Tatălui Ceresc. Este adevărat că atașamentul se creează din nevoia imperioasă de sprijin ,de susținere ,de ajutor psihic și emoțional, se poate numi și un atașament din interes, este diferit atașamentul la copii față de atașamentul la adulți, dar în general se formează pe aceleași criterii ale nevoii de ajutor, de înțelegere, de susținere. Oamenii lipsiți de compasiune și de empatie sunt în fapt lipsiți de încrederea în forțele proprii, în potențialul lor creator, se complac într-o situație precară mizeră, dezorganizată, o degringoladă totală se petrece în mentalul lor, relațiile cu membrii de familie dar și cu cei din jur sunt complicate, urâte, deseori insuportabile. În general atașamentele influențează sistemul de gândire, influențează relațiile de cuplu și pe cele cu oamenii din comunitate. Atașamentele se creează pe baza unor valori pe deplin acceptate, apreciate, înțelese, urmate. Oamenii care nu au un sistem de valori, în fapt nu sunt siguri pe ei, pe potențialul lor creator, inovator, înnoitor, le lipsește întrucâtva și simțul pragmatic. Este regretabil că oamenii care au avut parte în copilărie de conflicte în familie, care au avut parte de părinți abuzivi, violenți, au devenit și ei ca adulți lipsiți de sentimente umane pentru cei din jur. cu siguranță există și excepții în acest caz, dar pentru ca lucrurile să se petreacă apreciabil, a fost nevoie de foarte mult lucru cu sinele, pentru a nu repeta greșelile părinților, a oamenilor răi, lipsiți de sensibilitate. Din fericire sunt psihologi care oferă sprijin și susținere celor care caută soluții de rezolvare a problemelor psihice, sunt prezenți în școli, în clinici, în spitale, sunt disponibili pentru a rezolva orice situație neplăcută. Din fericire piața culturii este plină de cărți de trezire spirituală și de dezvoltare personală, numai cei total ignoranți nu se bucură de acest fenomenal mod care poate deschide noi orizonturi existențiale.

Despre autocontrol

Despre autocontrol 2024-06-18 Vizionari iluminiști au spus în consens că secolul XXI va fi religios sau nu va fi deloc. Iisus Hristos a spus în cartea sfântă- eu sunt Alfa și Omega- începutul și sfârșitul. Psihicul unui om evoluat are patru dimensiuni- Alfa, Beta, Delta și Theta. Autocontrolul este o funcție a creierului reflectată în psihic, este situată în dimensiunea Alfa, aceea a conștiinței superioare. Din ce în ce mai mulți oameni nu mai au control asupra sistemului de gândire, au lăsat egoul care se află în Beta( conștiința inferioară) să îi conducă. Este nevoie de studiu elaborat, de auto-educație, de mult lucru cu sinele pentru ca undele alfa să decidă să construiască pozitiv sistemul de gândire. Dimensiunea Delta reprezintă forma de cunoaștere a lumilor superioare, este apanajul celor iluminați, a marilor maeștrii spirituali, a marilor vizionari, a marilor cercetători în știință și neuro-știință. Dimensiunea Theta este a divinității, a sacrului, este dimensiunea în care lucrează Dumnezeu și Iisus Hristos. Pentru a avea un control rațional considerabil este nevoie de credință totală în divinitate, nu una superficială, doar de ochii lumii. Înainte de a elabora funcția de autocontrol omul trebuie să se elibereze de frici, de întuneric, de traumele psihice, de stresul psihic, de toată gândirea negativă. Acest proces poate dura ani întregi, pe de o parte pentru că trăim într-o perioadă total materialistă și oamenii în general își consumă toată energia acumulând bunuri materiale, în detrimentul valorilor spirituale. Mai exact lumea actuală se împarte în două categorii, una materialistă, cealaltă capitalistă, ambele îl îndepărtează pe om de divinitate. Nici una dintre aceste sisteme nu este agreată de Dumnezeu.- Tatăl Ceresc. Acum dacă s-ar întoarce Iisus Hristos ar fi trădat pentru mult mai mulți arginți, ar alege în locul său salvarea unui rebel, sau al unui tâlhar, atât de perfidă a devenit lumea materialistă lipsită de rațiunea superioară. Oameni într-o majoritate covârșitoare au dezvoltat în ei egouri- orgolii nemăsurabile, nu vor să se supună legilor universului și ale divinității, nu vor să fie conduși spre evoluție, vor să facă doar ce îi taie capul, în mare parte relațiile create cu semenii au un interes ascuns sau fățiș. Se folosesc de sfintele sărbători doar ca să nu facă nimic, fiind zile libere date de guvern, să petreacă, să se îmbete să se ia la harță cu membrii de familie, sau cu prietenii. Rugăciunile, meditația, pot face ca stresul psihic să dispară, pot face minuni în sistemul de gândire al omului, pot dezvolta un autocontrol superior. Pentru ca autocontrolul să devină perfect, este important să exersăm zilnic observația, să luam un obiect, un lucru, să îi identificăm componența, culoarea, mirosul, forma, mărimea, finețea sau asperitatea, duritatea, să identificăm partea luminoasă și cea din umbră, să recunoaștem utilitatea ei în contextul vieții, al confortului casei. Lucrul cu autosugestia, cu imaginația de asemeni poate genera un autocontrol elaborat. În această lume pe de o parte materialistă, pe cealaltă capitalistă eu sunt o idealistă încadrată într-un procent de sub 1 %. Am misiunea dată de Dumnezeu să deschid orizonturi noi de cunoaștere în dimensiunea iubirii absolute, a credinței absolute, a speranței absolute. Chiar dacă asta înseamnă să lupt cu morile de vânt, să lupt cu demonii din oameni, în nici un caz nu am să renunț pentru nimic în lume, la idealurile mele, voi continua să lupt cu mai multă vehemență, motivație și curaj chiar și după o înfrângere.

Despre călătoriile sufletului

Despre călătoriile sufletului 2024-06-22 Sufletul este un corp de Lumină, PSI- PLASMĂ DIN SISTEMUL INFINIT, noapte de noapte dar și pe timp de zi, părăsește corpul fizic și călătorește să adune din minunile create de Dumnezeu Tatăl Ceresc. Sufletul are energie electromagnetică, pe care o folosește să atragă precum un magnet numai energiile pozitive. Călătorește în astral pentru a prelua noile programe de evoluție, influența lui asupra sistemului de gândire să fie întru totul pozitivă, benefică. Sufletul călătorește la sursa primordială pentru a se încărca energetic pozitiv, cu energii creatoare, înnoitoare. Sufletul călătorește la arborele vieții, să se întâlnească cu părinții ancestrali, să se întâlnească cu strămoșii, pentru ai asigura că eforturile lor nu au fost în zadar, că evoluează conform voinței divine, conform așteptărilor lor. Sufletul studiază în biblioteca universului cunoașterii pentru ca are în permanentă nevoie să asimileze principii și sisteme de valori care se modifică, se înnoiesc se îmbunătățesc de la o etapă la alta. Creierul ascultă comenzile sufletului, le transformă în idei creatoare inovatoare, înnoitoare. Sufletul respinge întotdeauna răutățile, întunecimile, sălbăticiile, vitregiile lumii și ale vieții, pentru că acestea sunt demonice, sunt lucruri necurate, pentru că nu vrea să aibă o decădere, o involuție. Conștiința – Eul superior al omului, se lasă influențat de suflet, dimensiunea cunoașterii lui este plină de înțelepciune de valori ale universului și ale spiritualității umane. Dar trebuie să fie știut faptul că sufletul părăsește definitiv pe omul care s-a lăsat pradă demonismului, întunericului infernal, haosului cognitiv. Sufletul călătorește să se întâlnească cu sufletele prietene, și prieteni, pentru schimbul de idei, pentru împărtășirea rezultatelor frumoase de evoluție, pentru susținere, dar și pentru consolare și pentru iertare la nevoie, sufletele iubesc comunicarea, interacțiunile, sufletele comunică telepatic și transcendental, transpersonal și transtemporal. Sufletul deseori călătorește cu sufletul pereche pentru a retrăi poveștile și visele de iubire, de încredere, de pace și armonie în cuplu, situații care i-au ajutat să se dezvolte, să se rafineze, să se autodepășească. Sufletul este conectat cu universul cu divinitatea , legat cu niște cordoane de argint de ele, comunică cu ele, nici o călătorie să nu fie haotică, zadarnică se subordonează legilor lor. Sufletul omului civilizat evoluat nu are moarte, precum spiritul revine pe pământ la o nouă viață, pentru că planurile evoluției sunt infinite. În astral sufletele stagnează, motiv pentru care îi cer lui Dumnezeu Tatăl o nouă viață, se întrupează în oamenii ale căror principii psihice corespund cu ale lor, care corespund voinței divine. Psihicul ordonează, organizează concepțiile de viață ale omului influențat de suflet și spirit. Pentru suflet ca pentru spirit nici on proiect nu este imposibil de rezolvat, își pune amprenta pe toate lucrările și creațiile omului, îl ajută să aibă performanțe și succes, îl ajută în toate demersurile existențiale. Omul care nu are suflet și spirit este sortit infernului, demonilor, în viața viitoare nici măcar într-o viețuitoare sălbatică din junglă nu se poate întrupa. Așadar să ne ascultăm sufletul , să îl iubim, să îi purtăm recunoștință pentru toate eforturile pe care le depune pentru ca să evoluam frumos, fenomenal conform voinței divine. Sufletul ca spiritul are puterea să îl transforme pe om într-o ființă de lumină, asemeni arhanghelilor și heruvimilor. Religia sufletului în timpurile noi este renascentist iluministă, sufletul nu se dă la o parte de la misiunea care i-a fost dată, și care de cele mai multe ori este grea, anevoioasă și care necesită în volum mare de energie și cunoaștere. Să-i fim recunoscători divinității pentru că ne-a dăruit suflet și spirit pentru ca evoluția noastră că nu cunoască obstacole, de netrecut, primejdii și decădere.

Despre compatibilitate și compromis

Despre compatibilitate și compromis În prima fază în majoritatea cazurilor relațiile se formează pe principiile atracției și seducției. În general oamenii raționali își stabilesc relațiile de cuplu și pe cele sociale pe bază de compatibilitate. În prima etapă atracțiile decid relația, compatibilitatea o menține, dar încă de la început se duce o luptă pentru puterea de decizie, pentru puterea de conducere. Astrologi de renume au afirmat că nu toți oamenii sunt compatibili între ei, că în funcție de zodii există în unii oameni elemente de respingere de negație. că sunt și factori de dominație de posesivitate. Dar menționează cu atunci când este voință oamenii pot face compromisuri pentru ca relațiile să funcționeze normal. Foarte mulți oamenii se se îndrăgostesc la prima vedere, în adolescență, oficializează relația destul de repede, dar constată la fel de repede că nu sunt compatibili ca parteneri de viață. Compatibilitatea mai are la bază imaginația, voința, încrederea, comunicarea, respectul și empatia. Pentru a salva relația deseori partenerii fac compromisuri, acceptând o situație chiar dacă nu sunt de acord. Conflictele de înțelegere și de interes pot fi aplanate de compromisuri. Pe elemente de compatibilitate se creează și relațiile cu prietenii, cu colegii de muncă. Oamenii sunt foarte diferiți unul de altul, au calități și aptitudini diferite, dar de multe ori s-a demonstrat că elementele contrare se atrag. Iubirea consolidează o relație, compatibilitatea o susține, pe bază de valori comune, de interese comune. Sunt mai multe nivele de compatibilitate, de potriviri, de manifestare în relațiile create. Perioada de adaptare, perioada pasională are nevoie de deschidere între parteneri, de descoperire a numitorilor comuni, a principiilor existențiale asemănătoare, pozitive , sănătoase. Pentru ca oamenii să fie pe aceeași frecvență și rezonanță relațională, este nevoie de sinceritate, viziuni asumate, sentimente comune, emoții similare. În marea majoritate a cazurilor între parteneri se formează o chimie care generează elemente de stabilitate și durabilitate în parteneriat. Sentimentele de iubire au prioritate într-o relație fie de cuplu, fie socială, iubirea face posibil ca relația să se dezvolte la parametri maximi, să funcționeze formidabil, excepțional. Compromisul nu este un element degradant , umilitor într-o relație, dimpotrivă stabilește o legătură mai puternică, în nici un caz nu reprezintă un pericol ca relația să se destrame. În cele mai multe cazuri compromisurile se fac din iubire pentru parteneri, dintr-o bună asumare și înțelegere a problemelor existențiale. Dar nu toți partenerii sunt dispuși să facă , să accepte compromisuri, ca urmare se petrec rupturi, divorțuri, separări generatoare de regrete, de dezamăgiri, de frustrări, de tristețe, de suferință de nefericire. Întotdeauna comunicarea scoate în evidență, la suprafață elementele de compatibilitate, comunicarea îi ajută pe oameni să se descopere reciproc, să se respecte, să se valorifice cu întregul potențial creator și înnoitor.

Despre vocație și pasiune

Despre vocație și pasiune Fiecare om se naște cu una sau mai multe vocații din domeniul artelor , al culturii și al științei. Sinonimă cu înclinația și aptitudinea, vocația determină succesul și performanțele în procesul de evoluție. Vocația este o predispoziție, o chemare în domeniul profesional dar și în cel pasional. Este plină lumea cu oameni care combină vocația cu pasiunea și produc opere, lucrări valoroase, de excepție. Acești oameni nu mai simt munca, profesia aleasă ca pe o corvoadă, grea , apăsătoare, stresantă, fac totul cu plăcere, și obțin satisfacții multiple, personale și profesionale. Vocația și pasiunea îi ridică pe mulți oameni la nivelul de genialitate, de excelență. Vocația, acest concept psihologic, ideologic aduce cu sine rațiunea superioară, înțelepciunea. La mulți oameni vocația poate apărea mai târziu la maturitate, acest fapt îi determină să își schimbe profesia, domeniul de activitate. Vocația și pasiunea determină entuziasmul creator, inovator, nu obosesc psihicul dimpotrivă îl dezvoltă, generează confortul maxim. Oamenii care își urmează vocația descoperă un sens mai profund al existenței, al activităților, sunt mai fericiți, mai împliniți, mai dăruiți lumii și divinității. Fără tăgadă, vocația este un element fundamental în existența omului, reprezintă o parte esențială din zestrea cerească, astrală cu care sufletul și spiritul au venit pe pământ, îi îndeamnă la studii aprofundate. Pentru a exista un echilibru între vocație pasiuni și presiunile sociale trebuie să se stabilească prioritățile, omul să conștientizeze ce este important pe plan profesional, social și personal. La mulți oameni procesul de descoperire a vocației poate fi dificil, necesită analiză, introspecție, încredere în forțele propria în univers, în divinitate. Marii maeștri spiritual au afirmat că omul care își propune să realizeze proiecte, obiective îl are asociat pe Univers care lucrează pentru succesul lui. Cu certitudine și universul și divinitatea lucrează pentru evoluția oamenilor, pentru împlinirea și fericirea pe toate planurile existențiale. În concluzie, vocația și pasiunea dezvoltă percepția și stima de sine, determină autoevaluarea, dezvoltă abilități de socializare, de comunicare, de relaționare, de expansiune în dimensiunea cunoașterii.

Despre motivație și determinare Motivația cât și determinarea sunt stimuli ai procesului de gândire, foarte importanți în atingerea unor obiective, în realizarea unor proiecte, dar mai ales sunt importanți în cucerirea unui spațiu în societate. Omul găsește acești stimuli atât în lumea lui interioară cât și în lumea exterioară. Omul modern, lucid și rațional face salturi în dezvoltarea personală, cu aceste calități, motivația și determinarea, dar și cu un sistem de valori și principii. Oamenii perfect raționali nu se dau bătuți în fața dificultăților, le tratează cu calm și echilibru psihic și emotional. Perseverența ca și răbdarea este o latură a înțelepciunii, a inteligenței superioare. Motivația este un concept fundamental în psihologie și, în genere, în științele despre om, exprimând faptul că la baza conduitei umane se află întotdeauna un ansamblu de mobiluri – trebuințe, tendințe, afecte, interese, intenții, idealuri, care susțin realizarea anumitor acțiuni, obiective, atitudini. Motivația îl determină pe om să ia decizii , să stabilească obiective, ținte, idealuri, visuri. Omul fără motivație va avea numai eșecuri, dezamăgiri și regrete în viață, va fi neîmplinit, nefericit. Motivația este vocea puternică interioară, care îl îndeamnă pe om să creadă în potențialul său, să pășească înainte privind în perspectivă cu multe realizări. Motivația este forța puternică ce determină creșterea și dezvoltarea personală, cu ajutorul căreia omul poate pune în acțiune toate provocările, toate oportunitățile, forța care nu se lasă înfrântă de greutăți și obstacole. Omul lucid, rational, motivat și determinat poate descoperi toate dimensiunile ascunse al vieții, la el nu se exprimă sintagma- nu se poate, ci totul este posibil. Motivația îl determină pe om să se scufunde în adâncimile interioare pentru a descoperi perlele spirituale, comorile oferite la naștere de univers și divinitate. Motivația puternică îl determină pe om să facă la nevoie chiar și schimbări radicale pentru a avea progres spiritual, pentru o dezvoltare personală perfectă, da motivația este o cale importantă de schimbare, de stabilire a unor relații, cu ajutorul cărora să aibă performanțe și succes pe toate planurile existențiale. Este plină dimensiunea cunoașterii de lucrări motivaționale, inspiraționale, trebuie doar să ne dorim să le obținem, să le reproducem, să dobândim o bogăție materială și spirituală remarcabilă.