Despre temperament, caracter și comportament

Fără discuție, temperamentul și caracterul se reflectă, asupra comportamentului, îl definesc pe om în totalitate, în special reflectă latura relațional- valorică a principiilor integre după care omul se conduce, valori imperios necesare devenirii OM. Sunt oameni cu temperament respectiv caracter- rațional, lucid,realist, blând, docil, empatic, grijuliu, săritor, romantic, generos, altruist, tolerant, iertător, iubitor neîngrădit de interese. Caracterul se formează cu aceste calități respectiv principii existențiale, caracterul este mai rar decât inteligența în aceste vremuri pline de haos, de teroare, de nesiguranță. Oamenii care au controlul asupra temperamentului și caracterului nu se comportă niciodată dezagreabil, neglijent, împrăștiat. Oamenii cu aceste principii și calități de viață, , devin modele, repere, devin formatori, denotă un intelect șlefuit, rafinat, elegant, de excepție. Oamenii cu caracter și temperament ținute sub control reușesc întotdeauna să își realizeze planurile, proiectele, problemele, găsesc întotdeauna în intelectul lor superior soluțiile pentru rezolvarea problemelor existențiale, ale lor dar și pe cele ale semenilor din viața lor. Un caracter perfect ține sub control tot sistemul de gândire, menține creierul activ , creator inovator, înnoitor, salvator pe tot parcursul vieții, zile și nopți la rând fără întrerupere. Din păcate este plină această lume cu oameni cu temperament; xenofob, misogin, asexuat, infatuat, megalomanic, intrigant, arogant, iresponsabil, lipsit de compasiune, chiar nemilos, cu caracter rece, coleric, vulcanic. Sunt posedați de demonii cei mai aprigi, cei mai necruțători, ca atare sufletul și spiritul îi părăsește, ca urmare și divinitatea îi abandonează. Cu certitudine caracterul definește integritatea intelectuală, spirituală, care poate fi evaluată prin întrebări de genul; mă comport onest,? sunt integru? sunt corect ? față de mine și de semeni,? iau viața și evoluția mea în serios? Un om cu caracter și temperament ținute sub control poate descoperi facil cine este, care este misiunea și rolul său pe acest pământ, în această lume. Ca să fiu foarte sinceră foarte mulți oamenii nu sunt perfecți, au multe defecte, gândesc negativ de cele mai multe ori, nu își respectă promisiunile, sau nu se țin de cuvânt, sunt lipsiți de iubirea desăvârșită, iubesc superficial și atunci în funcție de interes emoțional și carnal. Oamenii care sunt speciali își recunosc defectele și lucrează permanent la ele ca să le schimbe, să le transforme în calități în virtuți, în valori de cea mai mare însemnătate. Îmi dă o liniște excepțională, fenomenală, marea mea convingere, (credință)că lumea cerească spirituală deține controlul absolut al lumii fizice, astfel că tot mai mulți oameni până la sfârșitul existenței lor reușesc să își desăvârșească temperamentul, caracterul, comportamentul.

Despre anotimpurile spirituale

În viața unui om se desfășoară patru anotimpuri spirituale; Copilăria asociată cu Primăvara, adolescența asociată cu Vara, Maturitatea asociată cu Toamna, înțelepciunea asociată cu Iarna. Sunt patru etape distincte fiecare având rolul ei fundamental în evoluția noastră. În Primăvara copilăriei tot timpul ni-l dedicăm formării noastre, educației, ascultării, a ordinii, a disciplinei, ne punem amprentele pe băncile școlii, punem bazele unui sistem de gândire, trasăm cu imaginația calea cunoașterii existențiale pe care vrem să pornim, sentimentele, gândurile înmuguresc precum ramurile arborilor, ale plantelor, înfloresc, îmbobocesc precum florile, suntem curați, inocenți, plini de iubire, puri precum îngerii. Această etapă durează până la douăzeci de ani, dar sunt și excepții, de pildă unii oameni rămân copii toată viața, pentru că intelectul lor nu se dezvoltă suficient, nu au puterea să își ia viața în propriile mâini, alți copii se nasc bătrâni pentru că vin în lume cu toate experiențele din alte vieți, vin cu zestrea cerească, strămoșească și ereditară. În Vara adolescenței suntem aventuroși, zburdalnici, ne îndrăgostim, ne întemeiem o nouă familie, prindem aripi cu care zburăm din cuibul cald al părinților, libertini ca pasările cerului în zbor înalt. culegem primele roade, timpurii, în urma a ceea ce am sădit în copilărie, obținem calități, abilități cu mare valoare umană, avem propria personalitate, propriul caracter și comportament, ne putem lupta cu greutățile existențiale, putem avea succes în proiectele noastre, învățăm să ne eliberăm de frici, de angoase, suntem cutezători, plini de încredere în conștiința noastră superioară, ne îmbogățim gnozic, mai ales ne facem planuri mari pentru viitorul nostru și al copiilor noștri. Dăm frâu liber pasiunilor, visurilor, fanteziilor, idealurilor, dăm frâu liber imaginației foarte bogată, punem în aplicare învățăturile dascălilor, a părinților, dar și ale noastre , ca roade ale unui intelect organizat, rafinat, punem bazele unei cariere dacă se poate de succes, iubim viața cu toată puterea ființei noastre, învățăm să fim recunoscători pentru ceea ce ne-a oferit divinitatea și universul, pentru ceea ce ne-am oferit noi înșine pentru calitățile noastre umane. Perioada adolescenței este cea mai tumultuoasă cea mai complexă, când omul este animat de multe dorințe, de motivații pentru a escalada angajamentele, proiectele, pentru a le duce sus în vârf la succes, este perioada când omul creează relații stabile, care sunt de fapt extensii ale managerului interior, care sunt fațete ale ființei interioare. Etapa adolescenței, respectiv a tinereții durează până la patruzeci de ani, dar sunt oameni care nu îmbătrânesc datorită spiritului lor antrenat să fie descoperitor de orizonturi noi, să se înnoiască mereu, să se reinventeze. În Toamna maturității ne sumăm și acceptăm ceea ce am devenit, culegem roadele cele mai bogate, ca urmare a ceea ce am sădit toată primăvara și vara, ne preocupă fericirea copiilor și de ce nu a nepoților, suntem mereu pregătiți să-i ajutăm să-i sfătuim să le fim aproape sprijin în tot ceea ce au nevoie, dar mai ales suntem pregătiți să înțelegem că viața nimănui nu este perfectă, că este plină de vicisitudini, de aspecte indezirabile, grave, de conflicte frecvente, dar totuși înțelegem și iertăm imperfecțiunile lumii. În Toamna maturității proiectele de viață sunt rezolvate în mare măsură, avem mare încredere în potențialul nostru creator, suntem de nădejde, pentru cei din jur, avem stima și încrederea de sine crescute, suntem omul potrivit în familia potrivită, la locul potrivit, respectiv avem fiecare o carieră mai mult sau mai puțin performantă, satisfăcătoare, care să ne reprezinte în totalitate. Toamna maturității durează până la șaizeci de ani, este asociată cu integritatea intelectuală și spirituală, cu multitudinea de dimensiuni ale cunoașterii existențiale, universale. Dacă primele trei anotimpuri ni le dedicăm exclusive nouă și mai apoi familiei și celor dragi, cel de-al patru-lea Iarna înțelepciunii trebuie să i-o dedicăm divinității, să punem în aplicare cu gândul cu cuvântul cu fapta învățăturile lui Hristos care sunt și cele ale Tatălui Ceresc. Trebuie să facem mult loc rugăciunii și meditației în ultima parte a vieții, trebuie să avem multă iubire și iertare atât pentru cei dragi cât și pentru oamenii cu care conviețuim, respectiv cu întreaga umanitate, este vremea să ne iluminăm, să devenim ființe de lumină conform voinței divine, este vremea să ne dăruim mai mult Tatălui Ceresc. Să ne rugăm frecvent pentru pacea în lume, pentru sănătatea, bunăstarea , împlinirea și fericirea tuturor, cu gândul cu cuvântul cu fapta să producem lumină. Ar fi păcat să ne irosim viața doar pentru a ne satisface plăcerile carnale, doar pentru a ne realiza propriile capricii, nu se știe când divinitatea ne va mai da o șansă nouă la viață după ce vom ajunge în lumea tăcerii și a umbrelor.

manifest

nu înțeleg lumea cu chipuri cioplite, are și în inimă planuri de război, trece și cântecul prin drame cumplite, plânge și suspină bătrânul oboi. piepturi tatuate cu simboluri tribale, guri care exprimă limbajul de lemn, speranțe umilite în conflicte verbale, adevăruri mascate, anotimp nedemn. lumină pângărită de abisul barbar, aer irespirabil, iubire cu venin, minți tulburate care nu au habar, că deasupra lor cerul este senin. visuri de copii strivite sub șenile, lume cârmuită de zeități senile.

farmec inițiatic

stele revarsă strălucirea peste visuri, Luna își dezvăluie latura ocrotitoare, lumina lor face să dispară abisuri, amplifică iubirea- plămadă grăitoare. armonia universului se reflectă în ape, nimfe albastre dansează în valuri, cu perle pe buze, pe obraji pe pleoape, mă ispitesc cu neasemuite daruri. ca un delfin aș vrea să zburd în mare, să împletesc din alge o rochie fină, să simt în adâncuri marea transformare, ale abisurilor flămânde de lumină. sublime anemone violet să strâng în brațe, în raiul coralilor unde nu sunt paiațe. . |

Despre inițiere

Inițierea este unul dintre principiile fundamentale în procesul de evoluție, începe chiar din primii ani de viață, când copilul este atras de unele aspecte din artă, cultură, știință și tehnică. Atunci începe voința și imaginația să se formeze, să se dezvolte, când copilul dorește să aibă propriile inițiative, să facă tot ceea ce îi place, tot ceea ce prezintă interes. Mediul familial, confortant, armonios, plin de iubire, influențează considerabil alegerile și inițiativele copilului. În astfel de mediu se formează personalitatea copilului, se amplifică potențialul creator, ca atare din proprie inițiativă copilul devine cordial, amiabil, altruist, pacifist, compasional, tolerant, generos, se auto inițiază în idealism și iluminism transcendental. Într-un mediu ostil, dezorganizat copilul se formează cu traume psihice și emoționale grave, ca urmare potențialul creator este încetinit, sau blocat, dezorientat, cu inițiative vagi. Inițierea semnificativă se face de cele mai multe ori cu ajutorul unui mentor, al unui ghid spiritual, al unui dascăl dăruit profesiei., ca atare omul se descoperă plin de pasiuni, plin de vocații, plin de inițiative. De la vârsta copilăriei cartea reprezintă farmecul inițiatic, mai apoi materiile de învățământ consolidează, stabilizează personalitatea omului, echilibrul psihic și emoțional. Inițierea deschide calea spre autocunoaștere, calea de dezvoltare personală, lărgește orizonturile de cunoaștere, sistemul de gândire se perfecționează, se absolutizează. Totuși cele mai impresionante, mai fascinante dimensiuni inițiatice, inspiraționale sunt splendorile și minunile naturii și ale universului, ele generează iluminarea. Omul care se conectează permanent cu creațiile sacre ale naturii și universului devine incontestabil o ființă de lumină, cunoaște excelența intelectuală, rafinamentul și genialitatea intelectuală, devine un om desăvârșit și fericit pe toate planurile existențiale, se pune în slujba lumii, a Tatălui Ceresc, a universului, ca urmare în contact cu Marea Frăție de Lumină cunoaște MAREA INIȚIERE Maeștrii spirituali au creat o seamă de tehnici inițiatice precum; meditația transcendentală, yoga, reiki, akasha, auto- hipnoza, hetero hipnoza, ritualurile șamanice care induc o dezvoltare a personalității impresionantă, spectaculoasă, fascinantă.

Despre curaj

Curajul reprezintă o abilitate superioară, o virtute, ca rezultat al încrederii de sine, al ambiției, al voinței. Curajul îl avântă pe omul actual pe frontul învingătorilor să lupte cu greutățile, cu neajunsurile, cu vicisitudinile, cu stihiile, determină stima de sine, determină confortul psihic și emoțional, material și spiritual. Cu alte cuvinte curajul reprezintă cea mai mare putere psihică și emoțională cu care omul face față cu succes provocărilor existențiale. Fiecare zi este o luptă în care curajul generează o multitudine de bucurii, beneficii, materiale și spirituale, pe frontul ideilor omul actual învinge fricile, deznădejdea abisurile întunecate ale conștiinței inferioare. Pe frontul ideilor curajul reprezintă claritatea conștiinței, extinderea cunoașterii, non violența, absența fricii, atașamentul față de viață și de lume și mai presus de toate generează integritatea spirituală, aceste aspecte sunt calități primordiale necesare transformării în procesul de evoluție. Curajul determină mari schimbări în viața omului hotărât, motivat să obțină realizări și fericire pe toate planurile existențiale. Fiecare om actual reprezintă o creație nouă a universului, a divinității dar care respectă genele părinților. Curajul reprezintă o certitudine că omul nu își pierde interesul de a face cuceriri în dimensiunea cunoașterii spirituale dar și în dimensiunile materiale, naturale. Curajul este de asemeni o certitudine că omul este singurul stăpân al conștiinței sale, că are viața în propriile mâini, că deține control total asupra gândurilor, asupra acțiunilor sale. Ca o primă concluzie, curajul se află în ADN-ul omului modern, este o formă de glorie asupra morții fizice și spirituale. Este un element din alchimia magică a ființei, ca atare omul nu fuge de luptele cu problemele vieții, curajul îl determină să aibă victorii pe toate fronturile existențiale, să aibă victorii asupra crizelor economice și psihologice, asupra vieții în general. Curajul reflectă oportunitatea de a fi invincibil, nemuritor precum zeii, oportunitatea de a obține o victorie asupra lumii umbrelor și întunericului. Din păcate lumea este plină de oameni lași care dau lovituri pe la spate, sau care fug de confruntări, sunt și oameni perfizi care pun piedici celor temerari, care trădează încrederea celor apropiați, sunt și mulți oameni slabi care se lasă doborâți de loviturile vieții. Curajul trebuie antrenat zilnic, trebuie pus în valoare pentru ca psihic și emoțional omul să aibă rezultate favorabile, performante pe toate planurile existențiale.