iubire primenită în potirul cu rouă

timpul se scurge în mine- carnală clepsidră, gust bucuria zilei din verde farfurie, nu las să mă lovească a vântului furie, nici moartea hidoasă precum o hidră. iubirea mea toată se transformă-n poezie, chiar și norii mi se par copilăroși, eu nu m-am aliat cu demoni fioroși, zmeii din lumea mea sunt din hârtie. iubire găsesc prin iarbă și frunze, prin roua florilor prin curcubeu, printre gene mai scurg lacrimi de plebeu, să ude zâmbetul înflorit pe buze. lesne am înțeles că datoare îmi sunt mie, să împrospătez iubirea în magică alchimie.