conexiune cu ADN-ul meu

închid ochii și îmi imaginez nemurirea, înșir emoții pure dar și frustrări pe care le îndrept pe calea uitării, până când îmi aud vioara din inimă să mă învelesc cu o muzică necunoscută, prezentă în adâncimea ADN-ului meu dornic să danseze boleroul dragostei. Doamne câtă liniște se așterne din încercarea de a-mi cunoaște limitele și ce minunată pace se orânduiește pentru viața viitoare. opresc tremurul pleoapelor, deschid ochii, pășesc pe vârfuri printre gânduri extrag din ADN-ul meu magia existențială.

scrisoare lui Moș Crăciun

aș vrea gerul polar de altădată să înghețe toate facturile vieții, să omoare virușii care ne hărțuiesc imunitatea. aș vrea viscolul să ducă departe aerul politic plin de minciuni și toate grijile mai înalte ca munții. s-au scumpit toate plăcerile vieții și speranțele sunt tot mai puține nori cenușii pictează pe cer tablouri neînțelese acum se lipește de retine ceața nebună. aș vrea să ningă de Crăciun cu amintiri din basmele cu zâne bune, aș vrea fulgi mari înstelați să mă colinde pe la ferestre mâine să mă optimizeze râsetele copiilor care fac oamenii de zăpadă să spună povești cu final fericit.

Despre optimism și entuziasm

Optimismul și entuziasmul sunt principale principii ideologice care generează împlinirea, fericirea, succesul. Nimic nu poate fi realizat fără entuziasm și optimism aflate în vârful sistemului de valori. Optimismul se realizează cu încredere în sine, în calitățile și capacitățile personale, cu dragoste pentru profesia aleasă, pentru mediul social și familial. Circulă prin societatea noastră proverbul că pesimistul vede întotdeauna partea goală a paharului pe când optimistul vede întotdeauna partea plină, bazându-se pe valorile personale, astfel crește și entuziasmul creator. Optimismul și entuziasmul sunt cheile care deschid ușile oportunităților, ale perspectivelor, care îl ajută pe om să depășească greutățile și problemele inerente în viața fiecărui om. Optimismul și entuziasmul sunt aspecte valoroase ale credinței, ale potențialului creator. Marile realizări ale omenirii se datorează optimismului și entuziasmului constant, principii formate din primii ani de viață, în spirit liber, creator salvator, inovator. Omul cultivat poate depăși unul după altul toate eșecurile dacă este animat de optimism și entuziasm, care îl plasează pe om pe un nivel înalt de evoluție. Optimismul și entuziasmul fac parte din patrimoniul spiritual al omului interesat de succes de performanțe, denotă o sănătate psihică demnă de apreciat. Entuziasmul poate fi asociat cu îndârjirea omului de a avea mari realizări în lupta cu greutățile, cu temerile, cu neputința. Optimismul și entuziasmul generează un simț al umorului dezvoltat, ca atare omul își poate depășii obstacolele cu zâmbetul pe buze. Omul optimist și entuziasmat vede oportunitatea în orice fel de dificultate. Sufletul plin de curaj, de optimism de entuziasm este invincibil, poate doborî toate barierele din calea sa, poate ieși învingător în orice fel de luptă. Maestrul spiritual Dalai Lama a spus că cel mai important lucru în viață este se fii optimist și totodată curajos. Premierul britanic Winston Churchill a afirmat că optimistul vede succesul în fiecare eșec, vede oportunitatea în fiecare dificultate. Optimismul reprezintă speranța realizărilor de mâine, cum ar fi fericirea și împlinirea. Optimismul reprezintă cel mai semnificativ , mai nobil dar, spiritual pe care îl poate obține un om modern, civilizat. Așadar să privim în viitor plini de optimism și entuziasm, pentru ca să avem mărețe realizări pe toate planurile existențiale. Eu sunt de părere că optimismul este una din calitățile morale care îi face cinste omului , în timp ce pesimismul reprezintă imoralitatea intelectuală. Voltaire a spus că optimismul reprezintă bunul simț al omului care nu se lasă descurajat de realitate. Eu sunt de părere că ziua lipsită de entuziasm și zâmbete optimiste este o zi pierdută, ceea ce este păcat pentru că viața este destul de scurtă.

Despre creativitate

Creativitatea este un concept ideologic multidimensional care se poate manifesta în multiple domenii. Cu alte cuvinte creativitatea este un proces al minții care implică însușiri cognitive, abilități, calități , implică generarea de idei noi de concepte, pentru dezvoltarea profesională și personală. Fiecare om cu mental sănătos se poate bucura de un potențial creator, mai mare sau mai mic. În creierul uman care ajunge la maturitate se produc zilnic până la nouăzeci de mii de gânduri, o majoritate dintre ele sunt repetitive, cercetătorii în neurologie estimează că în creier se află între 80 și 90 de miliarde de celule respectiv neuroni, care produc gânduri , concepte, idei chiar si visuri, așadar potențialul creator este incomensurabil. Mulți cercetători asociază creativitatea cu artele, cu cultura, cu științele, cu psihologia, cu matematica, cu tehnologia, cu inovația, creativitatea este fundamentală în afaceri , în politică, în companii și organizații. Creativitatea mai este considerată o trăsătură complexă a omului constând în capacitatea de a realiza ceva nou, original. Creativitatea mai înseamnă abilitatea de a transcende regulile modelele, tradiționalul, și crearea de idei noi, de concepte valoroase, de metode, legate de imaginație , de originalitate, de inovație. Cu alte cuvinte creativitatea este direcționată pentru atingerea unor obiective, a unor proiecte care duc la succes și la performanță. Creativitatea imaginativă trebuie adaptată astfel ca să realizeze lucrări originale și de valoare. Din păcate sunt foarte muli oameni cu un intelect nelucrat, adormit sau leneș, care acționează doar pentru rezolvarea necesităților fizice. Somnul rațiunii naște monștri - este o celebră expresie folosită în multe contexte, în multe domenii, expresia vine de la originea unei picturi a pictorului celebru Francesco Goya. Pentru ca potențialul creator să depășească limitele cunoașterii , să obțină rafinament intelectual este nevoie de studiu, de lectură, de o cultură cultivată permanent. În procesul de creativitate intelectul combină cunoștințe din mai multe domenii, care cu puterea imaginației și a inovației să producă lucrări de valoare, respectiv opere. Cercetătorii în neurologie, au identificat trei forme de creativitate, - tehnologică, ( inovația) artistică/ culturală și economică (antreprenorială), toate aceste trei dimensiuni care se află în corelație produc lucrări originale, de valoare. În concluzie creativitatea are un rol important în amplificarea aspectelor de performanță și succes. Creativitatea este darul Lui Dumnezeu pentru oameni, folosirea creativității înseamnă darul nostru pentru Dumnezeu. Cred că cel mai mare dușman al creativității este lipsa de încredere, respectiv îndoiala de sine. Renumitul om de știință Albert Einstein a afirmat că creativitatea imaginativă, inovativă este mai importantă decât cunoașterea. Ca o ultimă concluzie, creativitatea are un rol fundamental în evoluția umanității, generând progresul și prosperitatea precum și fericirea, conform voinței lui Dumnezeu, a universului.

Despre societatea românească

Societatea reprezintă un ansamblu complex, sistemic, organic integrat, un ansamblu de relații între oameni indiferent de etnie, de cultură , de credință și spiritualitate. Nucleul de bază al societății reprezintă familia, cu cât familiile sunt mai unite, mai organizate, mai integrate în viața societății, cu atât societatea cunoaște progresul. Societatea românească din păcate , după Bulgaria, este cea mai săracă dintre țările Europei. Acum doar proiecte care vizează atragerea de bani ai Uniunii Europene, ar mai putea aduce o îmbunătățire vieții oamenilor, ar putea crea locuri de muncă, ar aduce un plus de fericire. Sunt zone în țară cu multe inegalități, sunt zone foarte sărace unde statul nu a investit în industrie, în agricultură, respectiv nu a creat locuri de muncă, dar sunt și câteva zone unde progresul este vizibil. Ce-i drept statul nu are fonduri suficiente să le ofere ministerelor pentru a demara proiecte de dezvoltare în toată țara. Din nefericire întreaga infrastructură a țării este vulnerabilă, sunt zone unde se află la pământ, fapt care a generat mari catastrofe, ca inundații, alunecări și surpări de teren. Societatea românească este îmbătrânită, mai mult de trei sferturi este compusă din oameni vârstnici și foarte vârstnici, mai mult de jumătate din societate are peste cincizeci de ani. Foarte mulți din generația tinerilor încă nu și-au găsit un loc de muncă, sunt întreținuți de familie, foarte mulți au un loc de muncă sub nivelul pregătirii lor, foarte mulți tineri au migrat în țări care le oferă mai multe oportunități de realizare, de dezvoltare. Ca atare societatea românească se confruntă cu multe greutăți, viața este tot mai scumpă, plăcerile vieții devin rarități cu costuri foarte ridicate. Antropologii clasifică societatea în funcție de grupuri care au acces la resursele tării, la avantaje dar și la putere și prestigiu. Mai ales politica românească este compusă din grupuri de interes politic, de dominare, de control total asupra valorilor societății. Sociologii clasifică societatea în trei categorii,- preindustriale, industriale și post- industriale. Cu alte cuvinte cu cât societatea românească va investi în industrie de diferite forme, cu atât societatea va putea cunoaște progresul, bunăstarea totodată fericirea. Societatea românească( întrucât nimeni nu se opune) a investit și investește foarte mult în industria armelor în detrimentul educației, a sănătății, a culturalizării, a profesionalizării. O societate depinde foarte mult de modelele pe care și le-a creat, de modul în care folosește tehnologia și descoperirile științei pentru a satisface nevoile oamenilor. Pentru societatea românească trecerea de la comunism la capitalism este foarte grea, cu multe traume sociale, cu multă prostie aflată la putere.

in altarul luminii

pentru Geanina și Marius sub cerul meu deschis prin rugăciune, mă simt mereu ca pe un câmp cu fragi, îi am aproape pe prietenii mei dragi, magice momente produc cu înțelepciune. cerul ninge lumina cu stele căzătoare, timpul se convertește la iubire divină, îmi va sta alături mângâiere calină, vreau să cred că steaua mea nu moare. sufletul se închină la sfere luminoase, în orice strălucire îl văd pe Dumnezeu, legile lui sacre le voi sluji mereu, cu gânduri și cu fapte laborioase. credința mocnește-n mine ca un tăciune, neg cu vehemență a vremii goliciune.

un moment de sinceritate

mă ascund între versuri ca într-un fort, să nu lupt cu moartea să mă prăbușesc, inventez optimismul cu mare efort, să ating fericirea cumva reușesc. înmulțesc poezia- e a mea misiune, o frământ ca pe o pâine în copaie, colaci de lumină în nouă versiune, coc pe vatra gândului cu o văpaie. sunt împlinită cu pasiunea mea, bulgări de invidii sparg cu cuvântul, beau lumină din astrală cișmea, spre Calea Lactee îmi iau avântul. azi cu lumină mă hrănesc- sacru deliciu, conștiința mea arde ca un artificiu.

logodnă cu singurătatea

cândva iubitul meu erai scut, mirabilă poveste, azi nu mai știi nimic de mine nici eu de tine nu știu, între noi umbra tăcerii crește distanță lungă este, dar scriu cu litere de aur dorul în calendarul viu. mă amețește avangarda ce îmi croiește suflu nou, nu vei putea simți cum curge timpul prin sângele meu, vocea mea înăbușită nu va mai produce un ecou, lacrimi amare sting în spirit focul dat de Prometeu. trimit un gând, o șoaptă pe urmele tale reci, ruginiul toamnei adânc s-a strecurat în mine, acum parcă și visurile noastre sunt prea seci și toate amintirile cu noi suspină după tine. e toamnă iar iubitul meu, cu poza ta vorbesc, dornică de mângâiere cu singurătatea mă logodesc.

ticluiri în vârf de condei

pentru Maura și Sorin dimineața răzbate prin aburi de cafea, se trezesc emoții în raiul gândirii, lumina coboară pe zări de catifea, cu sclipiri de safir în calea privirii. e cald și e bine și eu mai visez, întâlnirea cu prietenii iubiți, întâmplări spumoase veselă condeiez, sunt împăcată să-i știu fericiți. acum în călătoria mea prin lume, mă simt însoțită de lună și stele, peste tot viața mea lasă urme, visez primăvara, armonii cu lalele. expun experiențe în cartea cu nume, în sertarul minții sunt amintirile mele.

scenarii optimiste

cu gândurile mele umplu o scenă eu sunt şi regizor şi scenograf pasiunea zilei ştearsă de praf o ţin departe de viaţa obscenă. dansez un tango în rochia cu trenă petale de flori presar pe cearceaf în valuri de iubire visez cu perdaf în adâncul meu sunt o sirenă. cu taurul nopţii mă lupt în arenă cu sângele lui să scriu un epitaf ispitesc zeii strânşi într-un staf să scoată ţara asta din migrenă. filmul vieţii mele la cinematograf descrie-n amănunt iubirea perenă.

Pe valul credinţei

frumoasa credinţă ce ajunge la stele pe străzi azure de sfinţi bătătorite modelează toate gândurile mele în zile de dor, în ore primenite. această credinţă care cântă în suflet o port cu mândrie pe urme de magi să întâlnesc splendorile prin umblet să fiu o bucurie pentru cei dragi. nobilă credinţă învăluită-n raze ca o primăvară îmbrăcată cu flori murmură în spirit valuri de turcoaze în simfonia vieţii creată de viori. sursă de iubire înşiruită-n fraze care sfarmă decepţii şi destramă nori.

Ultimul tren

ultimul tren îl aştept în gară lumea se înghesuie pe peronul îngust am în valiză emoţii de vară şi în buzunare poeme cu gust. ultimul tren mă duce spre succes cu fiecare gând mă apropii de cer am în suflet carduri de acces deschid porţi solare cu armuri de fier. undeva în lumină este visul meu vreau să ajung la el cu ultimul tren voi străbate timpul chiar dacă mi-e greu mi-e voinţa mare - tonus de refren. aştept trenul meu în bătrâna gară îmi ţin companie acorduri de chitară.

Diadema clipelor

când inima imi cere să cânt şi să dansez dau muzica mai tare să răsune blocul cu ochi deschişi la stele să mă extaziez Apollo demiurgul a pus în mine focul. flăcări de speranţe se se înalţe-n cer în jocuri de lumină şi sublimă culoare căldură şi iubire lumii să îi ofer romantice poeme- reflecţii de visare. la valsul frenetic să chem iubitul meu să nu mă lase tristă cuprinsă de tăcere el este pentru mine dar de la Dumnezeu o sărutare tandră mereu sufletul cere. pe culme de extaz destram un alizeu cu diadema clipelor mă gătesc cu plăcere.

iubirea miracolul vieții

miracolul vieţii e că pot să iubesc cu iubirea mea mare înconjor pământul ea mi-a dat aripi să zbor ca vântul pe vârfuri de vrajă mereu poposesc iubire romanţată cântată în slove graţie sentimentală înălţată în extaz roua ochilor străluce dimineaţa pe obraz floarea inimii cu savori de mangrove iubire-nconjurată de chipuri astrale visată de Luceafăr cu sublime detalii splendoare pictată pe mândre vitralii aură a inimii sfinţită-n catedrale pe picior de rai sau pe unul de vers cărările iubirii duc toate-n univers

iubire scăldată în pasteluri

iubirea mea scăldată în pasteluri, pe cerul ploilor de rece toamnă, să mă gândesc la tine mă îndeamnă, iubitul meu dorit în multe feluri. dezleagă taina lacrimilor mele, să știi că zilnic îmi e dor de tine, să știi că de loc nu îmi este bine, că între noi e brumă și cețuri rebele. doruri pătimașe transpun în coloane, vor să deschidă cerul, să-l cuprindă, să vadă în azur ca într-o oglindă, chipul tău captiv în cerești cotloane. știu că ne vom întâlni nu prea târziu, dincolo de cerul vitreg, străveziu.

la răscruce de doruri

a venit toamna cu a ei nostalgie, dar eu vorbesc cu florile din glastră, au în ele blândețe și un fel de magie, care vorbește de dragostea noastră. iubitul meu, nu vreau să cadă bruma, peste amintiri cu noi, peste iubire, chiar dacă tristețea mă doare acuma, când nori negri mi-a adus în privire. tăcute sunt fotografiile din jurul meu, cu multă dragoste le mângâi pe toate, mă simt arcul frânt al unui curcubeu, cu regrete și dureri nevindecate. am blestemat moartea care ne desparte, dar iubite îți scriu poeme într-o carte.

pe Golgota Mântuirii

în piuă de lumină macin sentimente, pulberea fină s-o răspândesc în lume, în rouă de stele sting gânduri ardente, să aibă viața, soarta un rost anume. stâlp al luminii pe Golgota Mântuirii, este credința cu aura stelară a iubirii, zi și noapte cu evlavie la cer se închină, trupul meu de lut, de lacrimi și tină. e vremea din urmă și lupta e grea, cu durere cu necazuri cu stihii, este mare lumea dar este tot mai rea, unii oameni au pete de sânge pe tichii. vreau inimile goale să fie cuprinse, de focul iubirii cu flăcări extinse.

curcubeul poeziei

curcubeul poeziei se înalță în văzduh, litere de aur răsar pe coala albă, gânduri luminoase de la sfântul duh, la gâtul toamnei strălucesc ca o salbă. vreau un tangou cu umbra diafană, în inima mea cântă o violină, m-am îndepărtat de lumea profană, roiuri de emoții dansează în lumină. muzica sferelor sub văluri albastre, în urechea larg deschisă rezonează, s-au umplut de culoare poemele sihastre, lumea le citește și se înseninează. pe a cerului splendoare soarele zâmbește, dând căldură poeziei care ne hrănește.

ilustrații de Toamnă

s-a așternut ploaia peste priveliște, arborii au dobândit podoabă de aramă, miriștea câmpiei lăsată-i de izbeliște, cheful și voia bună s-au mutat în cramă. mese îmbelșugate cu must și pastramă, cheamă pofticioșii la delicios ospăț, Toamna acoperă cu rubinie maramă, lumea ce așteaptă un dram de răsfăț. e festivalul merelor în târguri, taraful răsună sus în emisfere, licori spumoase stoarse din struguri, momente savuroase sunt gata să ofere. poeții romantici încrezători și siguri, poezia toamnei vor să îmi transfere.

bătrânul cântec din gramofon

lui Lucian, Tatiana și Teodora sunt departe acum bunii mei amici, singurătatea mă ține ca pe jar, timpul prea aspru mă bate cu urzici, frustrări și regrete macin în mojar. am rămas cu poezia care mă uimește, nu mă dezamăgește și nu mă trădează, dorul în inimă suspină, doinește, dar nobila lumină mă recompensează. cerul îmi vorbește precum un clopot, vrea să-i învăț legile din evanghelii, pe valea plângerii glăsuiește un șipot, vântul răspândește parfum de camelii. sunt bătrânul cântec uitat în gramofon, mesajul lui reverberează la voi în telefon.

iubire primenită în potirul cu rouă

timpul se scurge în mine- carnală clepsidră, gust bucuria zilei din verde farfurie, nu las să mă lovească a vântului furie, nici moartea hidoasă precum o hidră. iubirea mea toată se transformă-n poezie, chiar și norii mi se par copilăroși, eu nu m-am aliat cu demoni fioroși, zmeii din lumea mea sunt din hârtie. iubire găsesc prin iarbă și frunze, prin roua florilor prin curcubeu, printre gene mai scurg lacrimi de plebeu, să ude zâmbetul înflorit pe buze. lesne am înțeles că datoare îmi sunt mie, să împrospătez iubirea în magică alchimie.

confesiune (rondel)

în luptă cu năpasta eu am învins, floare la ureche moartea o să-mi pară, că dragostea nu moare m-am convins, face treptat infernul să dispară. mirabile stele cu speranțe m-au nins, imperfecțiuni lumina lor repară, în luptă cu năpasta eu am învins, floare la ureche moartea o să-mi pară. focuri năprasnice cu lacrimi am stins, grâul de neghină credința îl separă, cerul cu rugăciunea l-am cuprins, nutresc Hristos în lume să reapară. în luptă cu năpasta eu am învins, floare la ureche moartea o să-mi pară.

Despre temperament, caracter și comportament

Fără discuție, temperamentul și caracterul se reflectă, asupra comportamentului, îl definesc pe om în totalitate, în special reflectă latura relațional- valorică a principiilor integre după care omul se conduce, valori imperios necesare devenirii OM. Sunt oameni cu temperament respectiv caracter- rațional, lucid,realist, blând, docil, empatic, grijuliu, săritor, romantic, generos, altruist, tolerant, iertător, iubitor neîngrădit de interese. Caracterul se formează cu aceste calități respectiv principii existențiale, caracterul este mai rar decât inteligența în aceste vremuri pline de haos, de teroare, de nesiguranță. Oamenii care au controlul asupra temperamentului și caracterului nu se comportă niciodată dezagreabil, neglijent, împrăștiat. Oamenii cu aceste principii și calități de viață, , devin modele, repere, devin formatori, denotă un intelect șlefuit, rafinat, elegant, de excepție. Oamenii cu caracter și temperament ținute sub control reușesc întotdeauna să își realizeze planurile, proiectele, problemele, găsesc întotdeauna în intelectul lor superior soluțiile pentru rezolvarea problemelor existențiale, ale lor dar și pe cele ale semenilor din viața lor. Un caracter perfect ține sub control tot sistemul de gândire, menține creierul activ , creator inovator, înnoitor, salvator pe tot parcursul vieții, zile și nopți la rând fără întrerupere. Din păcate este plină această lume cu oameni cu temperament; xenofob, misogin, asexuat, infatuat, megalomanic, intrigant, arogant, iresponsabil, lipsit de compasiune, chiar nemilos, cu caracter rece, coleric, vulcanic. Sunt posedați de demonii cei mai aprigi, cei mai necruțători, ca atare sufletul și spiritul îi părăsește, ca urmare și divinitatea îi abandonează. Cu certitudine caracterul definește integritatea intelectuală, spirituală, care poate fi evaluată prin întrebări de genul; mă comport onest,? sunt integru? sunt corect ? față de mine și de semeni,? iau viața și evoluția mea în serios? Un om cu caracter și temperament ținute sub control poate descoperi facil cine este, care este misiunea și rolul său pe acest pământ, în această lume. Ca să fiu foarte sinceră foarte mulți oamenii nu sunt perfecți, au multe defecte, gândesc negativ de cele mai multe ori, nu își respectă promisiunile, sau nu se țin de cuvânt, sunt lipsiți de iubirea desăvârșită, iubesc superficial și atunci în funcție de interes emoțional și carnal. Oamenii care sunt speciali își recunosc defectele și lucrează permanent la ele ca să le schimbe, să le transforme în calități în virtuți, în valori de cea mai mare însemnătate. Îmi dă o liniște excepțională, fenomenală, marea mea convingere, (credință)că lumea cerească spirituală deține controlul absolut al lumii fizice, astfel că tot mai mulți oameni până la sfârșitul existenței lor reușesc să își desăvârșească temperamentul, caracterul, comportamentul.

Despre anotimpurile spirituale

În viața unui om se desfășoară patru anotimpuri spirituale; Copilăria asociată cu Primăvara, adolescența asociată cu Vara, Maturitatea asociată cu Toamna, înțelepciunea asociată cu Iarna. Sunt patru etape distincte fiecare având rolul ei fundamental în evoluția noastră. În Primăvara copilăriei tot timpul ni-l dedicăm formării noastre, educației, ascultării, a ordinii, a disciplinei, ne punem amprentele pe băncile școlii, punem bazele unui sistem de gândire, trasăm cu imaginația calea cunoașterii existențiale pe care vrem să pornim, sentimentele, gândurile înmuguresc precum ramurile arborilor, ale plantelor, înfloresc, îmbobocesc precum florile, suntem curați, inocenți, plini de iubire, puri precum îngerii. Această etapă durează până la douăzeci de ani, dar sunt și excepții, de pildă unii oameni rămân copii toată viața, pentru că intelectul lor nu se dezvoltă suficient, nu au puterea să își ia viața în propriile mâini, alți copii se nasc bătrâni pentru că vin în lume cu toate experiențele din alte vieți, vin cu zestrea cerească, strămoșească și ereditară. În Vara adolescenței suntem aventuroși, zburdalnici, ne îndrăgostim, ne întemeiem o nouă familie, prindem aripi cu care zburăm din cuibul cald al părinților, libertini ca pasările cerului în zbor înalt. culegem primele roade, timpurii, în urma a ceea ce am sădit în copilărie, obținem calități, abilități cu mare valoare umană, avem propria personalitate, propriul caracter și comportament, ne putem lupta cu greutățile existențiale, putem avea succes în proiectele noastre, învățăm să ne eliberăm de frici, de angoase, suntem cutezători, plini de încredere în conștiința noastră superioară, ne îmbogățim gnozic, mai ales ne facem planuri mari pentru viitorul nostru și al copiilor noștri. Dăm frâu liber pasiunilor, visurilor, fanteziilor, idealurilor, dăm frâu liber imaginației foarte bogată, punem în aplicare învățăturile dascălilor, a părinților, dar și ale noastre , ca roade ale unui intelect organizat, rafinat, punem bazele unei cariere dacă se poate de succes, iubim viața cu toată puterea ființei noastre, învățăm să fim recunoscători pentru ceea ce ne-a oferit divinitatea și universul, pentru ceea ce ne-am oferit noi înșine pentru calitățile noastre umane. Perioada adolescenței este cea mai tumultuoasă cea mai complexă, când omul este animat de multe dorințe, de motivații pentru a escalada angajamentele, proiectele, pentru a le duce sus în vârf la succes, este perioada când omul creează relații stabile, care sunt de fapt extensii ale managerului interior, care sunt fațete ale ființei interioare. Etapa adolescenței, respectiv a tinereții durează până la patruzeci de ani, dar sunt oameni care nu îmbătrânesc datorită spiritului lor antrenat să fie descoperitor de orizonturi noi, să se înnoiască mereu, să se reinventeze. În Toamna maturității ne sumăm și acceptăm ceea ce am devenit, culegem roadele cele mai bogate, ca urmare a ceea ce am sădit toată primăvara și vara, ne preocupă fericirea copiilor și de ce nu a nepoților, suntem mereu pregătiți să-i ajutăm să-i sfătuim să le fim aproape sprijin în tot ceea ce au nevoie, dar mai ales suntem pregătiți să înțelegem că viața nimănui nu este perfectă, că este plină de vicisitudini, de aspecte indezirabile, grave, de conflicte frecvente, dar totuși înțelegem și iertăm imperfecțiunile lumii. În Toamna maturității proiectele de viață sunt rezolvate în mare măsură, avem mare încredere în potențialul nostru creator, suntem de nădejde, pentru cei din jur, avem stima și încrederea de sine crescute, suntem omul potrivit în familia potrivită, la locul potrivit, respectiv avem fiecare o carieră mai mult sau mai puțin performantă, satisfăcătoare, care să ne reprezinte în totalitate. Toamna maturității durează până la șaizeci de ani, este asociată cu integritatea intelectuală și spirituală, cu multitudinea de dimensiuni ale cunoașterii existențiale, universale. Dacă primele trei anotimpuri ni le dedicăm exclusive nouă și mai apoi familiei și celor dragi, cel de-al patru-lea Iarna înțelepciunii trebuie să i-o dedicăm divinității, să punem în aplicare cu gândul cu cuvântul cu fapta învățăturile lui Hristos care sunt și cele ale Tatălui Ceresc. Trebuie să facem mult loc rugăciunii și meditației în ultima parte a vieții, trebuie să avem multă iubire și iertare atât pentru cei dragi cât și pentru oamenii cu care conviețuim, respectiv cu întreaga umanitate, este vremea să ne iluminăm, să devenim ființe de lumină conform voinței divine, este vremea să ne dăruim mai mult Tatălui Ceresc. Să ne rugăm frecvent pentru pacea în lume, pentru sănătatea, bunăstarea , împlinirea și fericirea tuturor, cu gândul cu cuvântul cu fapta să producem lumină. Ar fi păcat să ne irosim viața doar pentru a ne satisface plăcerile carnale, doar pentru a ne realiza propriile capricii, nu se știe când divinitatea ne va mai da o șansă nouă la viață după ce vom ajunge în lumea tăcerii și a umbrelor.

manifest

nu înțeleg lumea cu chipuri cioplite, are și în inimă planuri de război, trece și cântecul prin drame cumplite, plânge și suspină bătrânul oboi. piepturi tatuate cu simboluri tribale, guri care exprimă limbajul de lemn, speranțe umilite în conflicte verbale, adevăruri mascate, anotimp nedemn. lumină pângărită de abisul barbar, aer irespirabil, iubire cu venin, minți tulburate care nu au habar, că deasupra lor cerul este senin. visuri de copii strivite sub șenile, lume cârmuită de zeități senile.

farmec inițiatic

stele revarsă strălucirea peste visuri, Luna își dezvăluie latura ocrotitoare, lumina lor face să dispară abisuri, amplifică iubirea- plămadă grăitoare. armonia universului se reflectă în ape, nimfe albastre dansează în valuri, cu perle pe buze, pe obraji pe pleoape, mă ispitesc cu neasemuite daruri. ca un delfin aș vrea să zburd în mare, să împletesc din alge o rochie fină, să simt în adâncuri marea transformare, ale abisurilor flămânde de lumină. sublime anemone violet să strâng în brațe, în raiul coralilor unde nu sunt paiațe. . |

Despre inițiere

Inițierea este unul dintre principiile fundamentale în procesul de evoluție, începe chiar din primii ani de viață, când copilul este atras de unele aspecte din artă, cultură, știință și tehnică. Atunci începe voința și imaginația să se formeze, să se dezvolte, când copilul dorește să aibă propriile inițiative, să facă tot ceea ce îi place, tot ceea ce prezintă interes. Mediul familial, confortant, armonios, plin de iubire, influențează considerabil alegerile și inițiativele copilului. În astfel de mediu se formează personalitatea copilului, se amplifică potențialul creator, ca atare din proprie inițiativă copilul devine cordial, amiabil, altruist, pacifist, compasional, tolerant, generos, se auto inițiază în idealism și iluminism transcendental. Într-un mediu ostil, dezorganizat copilul se formează cu traume psihice și emoționale grave, ca urmare potențialul creator este încetinit, sau blocat, dezorientat, cu inițiative vagi. Inițierea semnificativă se face de cele mai multe ori cu ajutorul unui mentor, al unui ghid spiritual, al unui dascăl dăruit profesiei., ca atare omul se descoperă plin de pasiuni, plin de vocații, plin de inițiative. De la vârsta copilăriei cartea reprezintă farmecul inițiatic, mai apoi materiile de învățământ consolidează, stabilizează personalitatea omului, echilibrul psihic și emoțional. Inițierea deschide calea spre autocunoaștere, calea de dezvoltare personală, lărgește orizonturile de cunoaștere, sistemul de gândire se perfecționează, se absolutizează. Totuși cele mai impresionante, mai fascinante dimensiuni inițiatice, inspiraționale sunt splendorile și minunile naturii și ale universului, ele generează iluminarea. Omul care se conectează permanent cu creațiile sacre ale naturii și universului devine incontestabil o ființă de lumină, cunoaște excelența intelectuală, rafinamentul și genialitatea intelectuală, devine un om desăvârșit și fericit pe toate planurile existențiale, se pune în slujba lumii, a Tatălui Ceresc, a universului, ca urmare în contact cu Marea Frăție de Lumină cunoaște MAREA INIȚIERE Maeștrii spirituali au creat o seamă de tehnici inițiatice precum; meditația transcendentală, yoga, reiki, akasha, auto- hipnoza, hetero hipnoza, ritualurile șamanice care induc o dezvoltare a personalității impresionantă, spectaculoasă, fascinantă.

Despre curaj

Curajul reprezintă o abilitate superioară, o virtute, ca rezultat al încrederii de sine, al ambiției, al voinței. Curajul îl avântă pe omul actual pe frontul învingătorilor să lupte cu greutățile, cu neajunsurile, cu vicisitudinile, cu stihiile, determină stima de sine, determină confortul psihic și emoțional, material și spiritual. Cu alte cuvinte curajul reprezintă cea mai mare putere psihică și emoțională cu care omul face față cu succes provocărilor existențiale. Fiecare zi este o luptă în care curajul generează o multitudine de bucurii, beneficii, materiale și spirituale, pe frontul ideilor omul actual învinge fricile, deznădejdea abisurile întunecate ale conștiinței inferioare. Pe frontul ideilor curajul reprezintă claritatea conștiinței, extinderea cunoașterii, non violența, absența fricii, atașamentul față de viață și de lume și mai presus de toate generează integritatea spirituală, aceste aspecte sunt calități primordiale necesare transformării în procesul de evoluție. Curajul determină mari schimbări în viața omului hotărât, motivat să obțină realizări și fericire pe toate planurile existențiale. Fiecare om actual reprezintă o creație nouă a universului, a divinității dar care respectă genele părinților. Curajul reprezintă o certitudine că omul nu își pierde interesul de a face cuceriri în dimensiunea cunoașterii spirituale dar și în dimensiunile materiale, naturale. Curajul este de asemeni o certitudine că omul este singurul stăpân al conștiinței sale, că are viața în propriile mâini, că deține control total asupra gândurilor, asupra acțiunilor sale. Ca o primă concluzie, curajul se află în ADN-ul omului modern, este o formă de glorie asupra morții fizice și spirituale. Este un element din alchimia magică a ființei, ca atare omul nu fuge de luptele cu problemele vieții, curajul îl determină să aibă victorii pe toate fronturile existențiale, să aibă victorii asupra crizelor economice și psihologice, asupra vieții în general. Curajul reflectă oportunitatea de a fi invincibil, nemuritor precum zeii, oportunitatea de a obține o victorie asupra lumii umbrelor și întunericului. Din păcate lumea este plină de oameni lași care dau lovituri pe la spate, sau care fug de confruntări, sunt și oameni perfizi care pun piedici celor temerari, care trădează încrederea celor apropiați, sunt și mulți oameni slabi care se lasă doborâți de loviturile vieții. Curajul trebuie antrenat zilnic, trebuie pus în valoare pentru ca psihic și emoțional omul să aibă rezultate favorabile, performante pe toate planurile existențiale.

Despre intelect- ca potențial creator eseu [ ]

- Vulpea care nu ajunge la strugurii din vârful viei spune că sunt acri. Acest adevăr proverbial este tot mai relevant în vremurile actuale când conflictele de înțelegere nu pot fi anihilate , nu pot fi soluționate. Sunt foarte mulți oameni al căror intelect este precar, mediocru, efectiv nu au capacitatea de a asimila informații necesare dezvoltării, mai mult resping și neagă tot ceea ce nu le satisface interesul și curiozitatea intelectuală, pur și simplu nu se simt confortabil în dimensiunea cunoașterii spirituale înaltă. Nici nu au ambiție și voință să descopere factorii, stimulii care i-ar putea face să rezoneze cu informațiile inovatoare, creatoare. Intelectul este un mecanism cerebral, care trebuie pus la acțiune, care trebuie lucrat zilnic, pentru a-și depăși limitele de cunoaștere, pentru o dezvoltare progresivă, eficientă. Zilnic intelectul trebuie obligat să asimileze informații noi din vastul domeniu al cunoașterii, pentru ca să nu i se piardă, să se irosească potențialul creator, în situație contrară creierul și intelectul vegetează precum o legumă pe câmpul plin de scaieți și de buruieni, locuit de sălbăticiuni. Incontestabil studiul aprofundat , elaborat, face diferența dintre cultură și incultură, dintre progres și involuție. Pentru ca intelectul să aibă o mai mare deschidere spre cunoaștere trebuie să fie disciplinat, organizat, toate componentele ideologice, intelectuale trebuie curățate de impurități de paraziți informaționali, pe același principiu pe care lucrurile din casă trebuie luate periodic la mână și curățate, îngrijite, organizate. Prejudecățile, obiceiurile negative trebuie eliminate din gândirea unui om care își dorește cu adevărat să evolueze, să atingă excelența intelectuală. Negativismul în general este factorul care împiedică dezvoltarea intelectului, mai precis îl denaturează, îl deturnează de la scopul existențial al evoluției. Din fericire există în lumea reală, fizică, dar și în lumea metafizică o multitudine de orizonturi de cunoaștere spre care intelectul poate fi condus, dar este neapărată nevoie de trezirea spirituală fără de care nu se poate pune în discuție procesul de evoluție. Am prezentat în această carte - Orizonturi de dezvoltare personală- o seamă de posibilități, de variante care conduc la evoluție spirituală, dacă vor fi abordate și asimilate rezultatele pozitive nu vor întârzia să apară, omul se va simți cu adevărat mai bogat spiritual, mai liber să experimenteze noile ideologii de cunoaștere, mai împuternicit să facă față noilor provocări la care ne expun aceste vremuri cu adevărat spectaculare, impresionante, miraculoase. Omul care decide să ceară ajutorul ghizilor spirituali, ai maeștrilor spirituali va avea numai realizări fenomenale, va cunoaște adevăratele valori și principii existențiale, va obține fericirea și bunăstarea materială, psihică și emoțională. Din această ecuație intelectuală nu trebuie să lipsească încrederea în potențialul propriu, încrederea totală în Univers și în Divinitate. Omul este mai mult decât o masă de carne și oase, omul este înzestrat cu suflet și spirit- entități cerești care au ales această viață pentru ca să continue procesul de evoluție conform voinței divine. Este recomandat ca omul cu un intelect treaz, funcțional, să își asculte nevoile precum și îndrumările sufletului și spiritului, să creeze o armonie între aceste entități din lumi paralele, respectiv lumea fizică și lumea metafizică.

Despre bunul simț

Bunul simț reprezintă o educație aleasă, un caracter echilibrat, elegant și rafinat, este echivalent cu bunul gust. Bunul simț precum bunul gust se distanțează total de ironie, de cinism, de ignoranță, de aroganță. Bunul simț nu poate fi asociat cu invidia, cu ura, cu disprețul, bunul simț reprezintă cuantumul celor cinci simțuri fundamentale; văzul, auzul, gustul, mirosul, pipăitul. Un om cu bun simț nu se rușinează de faptele și gândirea lui, nu se dezice de caracterul său analitic, foarte rațional, constant în convingerile sale. Un om cu bun simț identifică facil plusurile și minusurile din viața lui și a celor cu care conviețuiește, este perseverent în realizarea proiectelor de dezvoltare personală. Categoric bunul simț ca bunul gust evidențiază calitatea superioară a celor șapte ani de Acasă. Cel mai semnificativ aspect al bunului simț este empatia manifestată față de oamenii aflați în nevoi, care îl determină pe om să sară cu rapiditate în ajutorul lor, este un fel de al șaselea simț, care îl avertizează pe om să ocolească pericolele, conflictele. Unui om cu bun simț nu i se închid ușile în față, dimpotrivă este primit la masa tratativelor în scopul unei colaborări, ca urmare își poate crea relații de prietenie stabile pe baza încrederii și a entuziasmului creator, pe baza optimismului de necombătut. Pe scara de valori bunul simț se află pe o treaptă superioară, ceea ce face posibilă evitarea căderilor psihice, emoționale, evitarea capcanelor existențiale. Fiecare om educat își dorește să aibă în preajmă oameni cu bun simț, cu care să se sfătuiască, să se susțină, să i se insufle un moral ridicat în fața greutăților existențiale. Un om cu bun simț are impresionante reguli de conduită, își asumă responsabilitățile față de familie, față de partenerul de cuplu, față de prieteni, față de societate. Nu în ultimul rând, un om cu bun simț este corect, concret, expresiv, determinat, motivat, sincer, loial, jovial, demn de toată încrederea și aprecierea. Respectă și se supune legilor universului, ale divinității, creează idealuri, visuri, bucurii, speranțe, oportunități, nu se lasă intimidat de provocări spectaculoase, nimic nu îl poate opri de la procesul de evoluție pe cele mai înalte nivele. În concluzie oamenii cu bun simț emit lumină spirituală, cu gândul cu cuvântul cu fapta, își trăiesc viața în concordanță cu voința divină, convingerile lor, experiențele lor de viață pot fi luate ca exemple de urmat.

Despre sinceritate

inceritatea este calitatea fundamentală, onorantă a omului care iubește și respectă adevărul. Omul care este sincer cu sine însuși este sincer și cu oamenii din viața lui. Sinceritatea reflectă o etică specială, crescută. Un om sincer îi poate fi de mare ajutor unui seamăn apropiat, confuz, dezorientat psihic și emoțional. Sunt totuși situații în care în loc de un adevăr dureros este de preferat o minciună nevinovată, astfel se evită afectarea unei relații de familie, sau de prietenie. Sinceritatea trebuie să se afle la temelia spiritualității umane și a vieții. Omul sincer denotă multă franchețe, loialitate față de adevăr. Totuși sinceritatea trebuie exprimată în note delicate pentru a nu produce suferință celor din jur. Conform teoriilor psihologice sinceritatea are două tăișuri, poate fi brută, afectând starea emoțională, poate fi empatică, transmițând bucurie, revelație, dar poate fi și relativă în funcție de mesajul pe care vrea să îl transmită adevărul. Sinceritatea ca principiu al rațiunii superioare trebuie se reflecte întotdeauna realitatea , nu iluzia sau fantezia. Când vorbim despre o iubire mărturisită, manifestată sinceritatea capătă aceeași valoare, reprezentând un complex de sentimente și emoții. Trăim vremuri în care în loc de sinceritate mulți oameni preferă mascarada, ocolesc adevărul, sau îl prezintă gol goluț. Oamenii nesinceri se demască singuri, sunt marginalizați de cele mai multe ori, sunt clasificați mincinoși iremediabili, pierd încrederea celorlalți, ca atare consecințele sunt total nefavorabile. La oamenii educați, cultivați sinceritatea este o noțiune de etică înaltă, evidențiază un caracter rafinat, atrage după sine respectul, prețuirea, admirația. În concluzie sinceritatea scoate la suprafață și alte calități, ca bunul simț, bunul gust, eleganța comportamentală, încrederea, devotamentul, imaginația, luciditatea, viziunea, creativitatea, categoric se află în sensul opus perversității și vicleniei.

Iubirea, miracolul vieţii

miracolul vieţii e că pot să iubesc cu iubirea mea mare înconjor pământul ea mi-a dat aripi să zbor ca vântul pe vârfuri de vrajă mereu poposesc. iubire romanţată cântată în slove graţie sentimentală înălţată în extaz roua ochilor străluce dimineaţa pe obraz floarea inimii cu savori de mangrove. iubire-nconjurată de chipuri astrale visată de Luceafăr cu sublime detalii splendoare pictată pe mândre vitralii aură a inimii sfinţită-n catedrale. pe picior de rai sau pe unul de vers cărările iubirii duc toate-n univers.

Naraţiune

iau chitara în braţe şi o acordez un cântec mă aşteaptă pe portativ dintr-o nostalgie iarăşi evadez în spaţiu mirific august creativ. cearcăne şi riduri cu auriu fardez mă-ncarcă bătrâneţea cu simt narativ iau chitara în braţe şi o acordez un cântec mă aşteaptă pe portativ. cerul plin de stele cu gândul sondez flamandă de lumina cu sens curativ misterul universului vreau să-l elucidez constelaţii de gânduri în suflet cultiv. iau chitara în braţe şi o acordez un madrigal m-aşteaptă pe portativ.

Despre acceptare și asumare

Este foarte important ca omul să se simtă special, acceptând destinul primit de la divinitate, chiar dacă nu atinge frumusețea perfectă, inteligența perfectă. Este importantă recunoașterea și acceptarea defectelor fizice și psihice, asumarea faptului că viața este un lung șir de experiențe, de lecții de viață pe care trebuie să le rezolvăm cu succes, care să ne dezvolte psihic, emoțional și spiritual. Nimeni nu este perfect, spun marii Maeștrii spirituali, totuși există în lume oameni cu adevărat frumoși, cu inteligență genială, pe care este indicat să îi luăm ca exemplu de evoluție fizică și psihică. Este adevărat că cel mai mult oamenii învață din greșelile proprii, că prin perseverență pot regla defecțiunile , își pot modela caracterul și comportamentul conform unui tipar dorit, oamenii cu mare discernământ învață și din greșelile și eșecurile semenilor cu care viețuiesc. Câtă vreme omul nu își recunoaște greșelile, defecțiunile, nu poate lucra la perfecționarea lui. Totuși sunt cinci pași importanți în lucrul cu sinele pentru a atinge perfecțiunea – aceștia sunt ; inteligență perfectă, sănătate perfectă, echilibru perfect, greutate perfectă, imagine perfectă. Conștientizând că divinitatea și universul lucrează pentru noi putem începe perfecționarea ființei noastre lăuntrice. Dacă am greșit față de noi dar și față de semenii din viața noastră este recomandat să ne cerem iertare, să ne iertăm propria ființă pentru ignoranță, pentru neștiință, pentru ca să putem continua lucrul cu sinele, cu conștiința noastră superioară, pentru că fără eliberarea de vină de rușine nici un proiect nu poate fi acceptabil, durabil, valoros. Cu cât suntem mai asumați cu noi în această viață cu atât mai mult putem atinge desăvârșirea spirituală și fizică în viața viitoare, sau chiar în această viață până la sfârșitul ei. Sunt foarte mulți oamenii care au îmbătrânit frumos păstrându-și echilibrul fizic, psihic și emoțional chiar și la senectute. O gândire pozitivă cu un comportament exemplar, reprezintă sănătate psihică și fizică, emoțională și spirituală. Câtă vreme conștiința unui om nu este liberă, curată, nu poate avea succes cu proiectele viitoare de evoluție. Greșelile, respectiv păcatele împiedică conștiința să lucreze la noile proiecte, sunt situații când pentru aceste aspecte negative există circumstanțe atenuante, fapt care permite elucidarea, asumarea și acceptarea lor cu ușurință. Conștiința unui om poate fi zilnic antrenată numai cu aspecte pozitive, numai cu o credință puternică în ea și în divinitate. Trebuie ca omul să accepte faptul că viața este compusă și din aspecte negative și din aspecte pozitive și cu bune și cu rele și cu frumos și cu urât și cu miracol și cu dezastru. Omul are liberul arbitru să aleagă din toate fenomenele vieții și ale lumii numai ceea ce i se potrivește, numai ceea ce îl împlinește și îl face fericit. Câteva minute în fiecare zi să fim cinstiți cu conștiința noastră să ne asumăm defecțiunile, greșelile, păcatele, să le recunoaștem la rugăciune în fața divinității pentru a putea primi iertarea, pentru a ne elibera de aceste poveri negative. Un om cu conștiința încărcată este pe jumătate mort, pe jumătate locuit de demoni, spun apostolii în Sfânta Scriptură. Când un om are nevoie de ajutor în realizarea unor proiecte, universul și divinitatea nu spun NU categoric, definitiv ci spun NU ACUM, însemnând faptul că omul respectiv nu este pregătit pentru acel succes, pentru acel favor, însemnând faptul că mai trebuie lucrat cu sinele, cu sufletul cu spiritul până la înțelegerea și acceptarea totală a fenomenelor vieții. Conexiunile create cu universul și divinitate trebuie să fie sincere, fără interese murdare, ascunse, bazate pe credință totală, bazate pe ambiție, pe perseverență, pe dăruire, pe acceptare și asumare. Este foarte important ca omul să acorde timp semnificativ relațiilor de prietenie și colegiale pentru că ele pot constitui în mare parte suportul pentru realizarea visurilor, a planurilor de dezvoltare personală. Este important ca omul să își asume rolul în familie, la serviciu, în societate pentru că doar așa se poate simți omul potrivit la locul potrivit, doar așa poate avea mulțumire și fericire deplină. Din păcate sunt foarte mulți oameni total nefericiți, nu se pot împăca cu destinul lor, iar acceptarea lui este o problemă imposibil de rezolvat din lipsă acută de înțelegere, cu alte cuvinte sunt oameni învinși în lupta cu greutățile și nevoile vieții, nici nu luptă pentru o schimbare a vieții mizere, în mare parte sunt asistații sociali, care trăiesc din mila statului de pe o zi pe alta. Cu acest aspect negativ se confruntă chiar și țările cele mai dezvoltate, datorită faptului că acceptat migranți care nu s-au integrat în sistemul de muncă, dar și din cauză că o parte din populație se complace într-o situație la limita supraviețuirii, situație în care statul își asumă rolul de ai ocroti și de a le sigura minimum de trai.

Despre rutina zilnică

2024-07-11 În mare majoritate, oamenii își duc existența de la o zi la alta conform unei rutine zilnice, de la care nu se abat. Nu aduc nimic nou, demn de apreciat, de admirat în existența lor, se lasă conduși numai de instinctele primare, necesare existenței, supraviețuirii. Cititul cel puți treizeci de minute zilnic, poate contribui la îmbunătățirea rutinei, poate contribui la dezvoltarea personală. La fel de bine și un film plin de mesaje pozitive poate îmbunătăți rutina zilnică, poate contribui la confortul psihic și emoțional. Cel mai mult contribuie la dezvoltarea personală, admirația și contemplarea în stare de gratitudine. Fenomenele naturale sunt cele mai semnificative lecții de viață, astfel că observându-le, admirându-le ne putem îmbogății excepțional psihicul, sufletul, spiritul, putem dobândi un echilibru perfect între toate entitățile existente în fizicul nostru. Omul trebuie să se conștientizeze mult mai mult decât un trup din carne și oase, trebuie să se conștientizeze cu suflet și spirit divin, creat de Dumnezeu cu scopul de a evolua la infinit până la stadiul de iluminare, de îndumnezeire. Comunicarea zilnică cu oamenii din viața noastră este de asemeni foarte importantă în dezvoltarea personală, oamenii din jurul nostru cu mentalitate și temperament diferit pot completa psihicul nostru, cunoașterea noastră la modul exceptional. De asemeni rugăciunea zilnică poate genera algoritmi energetici care pot determina evoluția noastră cât se poate de mult, de înalt, de valoros. Gândind pozitiv atragem asupra noastră energiile pozitive, fenomenele pozitive , oamenii pozitivi care ne pot ajuta să rezolvăm situațiile dificile din viața noastră, care ne pot ajuta să vedem și din alte perspective lumea, viața și chiar pe noi înșine. Cu o gândire superficială nici simțurile noastre nu sunt active la potențialul maxim, nu pot ieși din rutina zilnică. Viața multor oameni privită astfel nu se diferențiază de cea a animalelor, pentru că și ele trăiesc conduse de instinct și au formată o rutină zilnică. În atare situație creierul întră într-o letargie, nu mai dezvoltă în el neuronii cu potențial creator, treptat începe să moară, precum o legumă abandonată. Pentru ca psihicul și creierul să evolueze are nevoie de stimul inteligenții puternici, altfel rutina zilnică reprezintă stagnarea, plafonarea. Un psihic plafonat nu poate trăi miracolul existențial, pentru care a primit o nouă șansă la viață, nu poate evolua conform voinței divine, conform alegerii făcută în astral înainte de naștere. Este important să dăm o mai mare importanță dezvoltării noastre personale, să fim mereu atrași, seduși de fenomenele naturii, ale lumii în care ne ducem traiul. Pentru ca în viața de apoi să nu avem mari mustrări de conștiință, mari regrete, greu de suportat, obligați să repetăm o viață până când toate lecțiile de evoluție vor fi rezolvate, învățate. În concluzie, dezvoltarea personală, respectiv evoluția spirituală trebuie să fie preocuparea zilnică pentru ieșirea din rutina cotidiană.

Despre observare(observație)

2024-07-11 Observarea este un principiu psihologic care determină, creșterea, formarea și dezvoltarea personalității. Însă observarea trebuie să devină un proces de conștientizare profundă a lucrurilor și fenomenelor din existența noastră. Observarea superficială nu ajunge la efectul și rezultatul dorit, astfel că creierul nu poate valorifica informațiile primite, el nu face diferența între realitate și iluzie. Dea ceea este bine ca din primele clipe după trezire să stăm trei patru minute să observăm lumina pătrunsă în încăpere, să o conștientizăm că pătrunde în interiorul nostru sub formă de energie, sub formă de pace și liniște, de confort interior. Să conștientizăm că fără lumină nu am putea identifica și valorifica lucrurile și fenomenele din viața noastră. Este important să dezvoltăm observația până la admirație, pentru ca efectul să fie fenomenal, formidabil. Când observăm un lucru din încăpere trebuie să fim conștienți de utilitatea lui de valoarea lui, fie materială fie spirituală. Este foarte important să ne observăm pe noi, conștientizând că suntem o ființă divină, creată cu chipul și asemănarea lui Dumnezeu, că suntem în viață prin voința lui Dumnezeu, că avem o misiune prin care să ne folosim de întreg potențialul creator, dar mai ales că avem menirea de a evolua pe cele mai înalte nivele de evoluție. Când observăm un arbore este important să conștientizăm rolul lui important, acela de a purifica aerul, acela de a ne da roade necesare existenței, mai ales acela de a contribui la mirajul paradisiac, dar să și învățăm de la arbori curajul de a înfrunta furtunile. Când observăm o floare, o plantă, trebuie să conștientizăm rolul lor de a ne încânta ființa, de a înfrumuseța viața noastră multiform, multicolor. Când observăm ploaia, este important să conștientizăm rolul ei de a hrăni pământul respectiv acela de a ne crea condiții de existență, conștientizând că fără ploaie nici un rod existențial nu ar fi pe pământ. Trebuie să conștientizăm faptul că toate fenomenele naturale sunt menite să ne slujească viața, psihicul , sufletul, spiritul. Când privim Soarele- astrul suprem să conștientizăm că fără el nu ar exista nici o formă de viață pe pământ și în univers, să îl conștientizăm ca pe noblețea masculină, întruchipată, care ne dă zilnic energia necesară existenței, și dezvoltării personale. Când îi observăm pe oamenii din viață noastră trebuie să conștientizăm că ne pot ajuta să creștem, să ne dezvoltăm să ne completeze la modul cel mai confortabil și complex. Din viața noastră fac parte numai oamenii pe care noi i-am ales încă din astral, înainte de a ne naște, chiar și părinții i-am ales pe criteriul amintit mai sus și anume că ne vor fi de folos în evoluția noastră. Toate lucrurile din viața noastră trebuie privite, observate cu gratitudine, pentru că toate contribuie la raiul nostru exterior dar și interior. Să observăm cu gratitudine roadele pământului care ne dau energie care întrețin fizicul nostru dar și psihicul. Să observăm stelele conștienți că ele ne furnizează cele mai frumoase visuri, gânduri, dorințe de afirmare de strălucire. Să conștientizăm Luna, ca fiind noblețea feminină întruchipată care ne transferă cele mai romantice și mai nobile sentimente despre viață, despre noi, despre lume, despre univers. Este important să dăm lucrurilor și fenomenelor din viața noastră o valoare crescută, pentru a ne simți mereu mai prosperi, mai împliniți, mai fericiți. În concluzie, observarea creează conexiuni puternice, stabile cu lucrurile, cu fenomenele din viața noastră, cu oamenii din viața noastră, care ne pot asigura o evoluție materială și spirituală demnă de apreciat, de admirat, de prețuit, demnă de urmat.