TRAIESC NAVALNIC DOR DE SINE
Imi este dor de primavara emotiilor mele,
Cind Tata, ma purtai pe umeri intre stele,
Pe carari de zori voiosi inginam pitpalaci,
Si hraneam pitigoi cu farimele dulci de colaci.
Imi este dor de sentimentele limpezi ca riul
In jocuri de lumina cresteam si eu si griul.
Imi este dor de inocenta dintre fericite buburuze,
Dadeau culoare, sens de zbor surisului pe buze.
Imi este dor sa ma adun din rataciri si spaime
La sfaturile Tale, intelesuri puternice, calme
Eu nu recunosc lumea pierduta in monezi
Gramezi de sentimente - veri flaminzind in cirezi.
Mie dor de tine Tata si doare departarea,
In marea asteparii se tot schimba culoarea.
Din jungla se perinda strigoii de vacarm
Si uit ca viata are si un fantastic sarm.
Din forta ce mi-ai dat-o sa fiu o luptatoare,
Am transformat tenebre - izbinzi de sarbatoare.
O ploaie de iertare ma izvorasc din nori mereu,
Cu inima usoara slavesc iubirea vietii- Dumnezeu.
Spectacolul dorintelor e- aproape de final
Anotimpuri de visare intr-un club neuronal
Adasta toamna in camara sufletului plin.
Am cules din vita vie si ciorchini fara pelin.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu