luni, 16 ianuarie 2012

SUNT VIE INCA SI MAI STIU SA SUFAR

sunt vie inca, mai stiu sa sufar, mai scriu Doamne, ce ma doare,
pentru neam ma rog si pentru tara, ma rog si pentru soare.
nu stiu care lumina onesta sanatoasa cu sens de biruinta
ar mai putea ridica frunti, umezi ochi din marea umilinta.

nu stiu de ce inca mi-e dor de vremuri ce- au apus de mult,
si fac din dorul meu umil pierdut, o sarbatoare sa exult ,
precum un ram ce tremura sub vintul crescut - fiord mare si rece,
ginduri ca pasari mor si frenezia lumii in violenta mortii trece.

vai iarna bolnava, ningi cu bocete stinse ningi cu aspre suspine,
bolnavele credinte in van afunda busuioc in ape, minciuna ramine
vorbind de neputinta de-a crea un miracol , un bine firesc sa dureze
intre neamuri care se dezbina si-i viata un razboi pe vaste metereze.

si pentru tine Dumnezeule ma rog sa mai rezisti iubire salvatoare-n multivers,
in lume-s prea multi demoni si multe gauri negre iti sorb luminile din univers.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu