MONUMENTALITATE HIPERIONICA- HRISTICA

dupa mai bine de jumatate de secol am o convingere ineluctabila invincibila, inatacabila. si anume faptul ca religiile invata lumea cum se produc averi si bani si lumi, vorbind, vorbind vorbind despre sublim despre pur despre drept, despre cotituri in taine mistere divagatii, aberatii, fantasmagorii... per total cu detalii articulate, nemuncind cu madularele trupului, netranspirind, viata superflua, irezistibila, facila, provocatoare, seducatoare, cucernica exploatatotoare, dobindiri mirabile regale fara nici un fel de zbatere de freamat de durere. cu specificarea ca religiile invata o anumita etapa cum sa citeasca originalitatea frusta, aspra, hotarita sa se slefuiasca pe fete si pe obraji pe limba pe cuvinte pentru a imparti cu lumea pledoariile pentru iubire si pace scrise de realii sfinti universali. ultima dimensiune a evolutiei existentiale, viata ne-o dezvaluie in sfintenie, mintile luminate care stau de veghe sus pe turlele arhitecturii lumii. in extrema sau bratul de stinga nebunia translucida, extensia bratului drept releveaza genialitatea absolut de lucida. mai sus de atit arhitectura gnozica ilustreaza grandorile lui Dumnezeu, bolte si acoperisuri ceresti- candelabre de stele luceferi si sori. jocuri de lumina ale spiritelor universale invinzibile imperceptibile.
radacina semantica crist os - cristalizarea osului- a seului adica a sevei in constiinta hiperionica a osului frontal unde se deschide ochiul mintii - ca sens de mintuire si de forta are conotatii stiintifice dar si religioase. Hiper constiinta sau supra constiinta a demonstrat Iisus Cristos in vremea sa. a murit a plecat, in fiecare an sarbatorim moartea si invierea lui dar se pare ca sunt ritualuri , un fel nevinovat de a ne juca cu ideologia sacrului, un fel de a ne pierde vremea cind altfel nu vrem sa facem nimic durabil cel putin nimic mai durabil ca bisericile de zid si caramida de fier si otel. sa vedem cine i-a urmat exemplul, cine are demnitatea sa se numeasca Hiperion dupa Cristos?
privim progresul stiintific in forme de monumentalitate spirituala- hristica- hiperionica. da, cu siguranta arhitecturile vremurilor vorbesc despre un proces solemn al constiintei lui Dumnezeu in particularitatea individuatiei creatoare dar si colectiva. oamenii se unesc in proiectele marete de la inceputurile lumii civilizatoare. suntem divizati de criterii de inteligenta si totusi suntem impreuna in proiectele marete ale materialismului si prea putin in cele ale evolutiei umaniste renascentiste iluministe.lumina este o iubire inflacarata spre care alergam in adolescenta, simtim cum ne aprinde in toate madularele cu emotiile inflacarate. este cea mai nobila beatitudine care o data stinsa nu ramine din ea decit o amintire. in cazul ca se reaprinde flacara iubirii in alta conotatie fugim de ea ca de blestemul suferintelor. adolescenta reflecta inceputul ramificarilor gnozice, maturitatea ne reuneste cu un potential creator spectaculos magnific. ne demonstram acest fenomen prin monumente istorice, culturale si edificii monumentale. in spiritualitate suntem imperceptibili irecognoscibili nedefiniti. suntem in faza in care fiecare parca suntem o materie in care divinul sondeaza. si oare care sonda in extractii nu a scos si o sumedenie de impuritati fie ca tine referential de foc, de apa sau de pamint, de lumina sau de diafanul subtilul eteric. subliminalul ludic si cel genial coexista impreuna.
sunt lucida in constiinta ca Dumnezeu prin fiecare raza de lumina solara care imi atinge capul dar si constiinta ma sondeaza, ca extrage din mine din protoplasma aflata sub scoarta cerebrala materii ideologice care pentru unii pot fi pline de impuritati ori pline de esenta. realmente eu am constat in multe lucrari publicate in edituri culturale dar si electronice internetice cite erori de intelegere am facut. pentru ca ancestralul memoria colectiva si ereditara este plina de impuritati, pentru ca lumea actuala confuza si alterata spiritual a difuzat in mine erorile si pesemne eu le-am amplificat. poate astfel am gresit fata de lume insa nicidecum fata de dumnezeul din mine. vulgaritatile ideologice rascolesc in ceilalti imediat dupa ce mintea le identifica, pentru ca deja intrata in memorie o informatie negativa se comporta ca un virus. oricum chiar intelegind gresit lumea si slabiciunile ei eu nu am exploatat pe nimeni, nimanui nu-i datorez nimic material nu am rastignit ori marginalizat hristosii din semenii apropiati cu care am intrat in contact in retele de lucru existential. spiritual insa ii datorez lui dumnezeu - mintii universale toate produsele mintii mele. lehamitea fata de imbecili fata de raufacatori in diverse modalitati nu il ofenseaza pe dumnezeul universal cita vreme eu nu am cazut in capcanele si dedesubturile dezamagirilor. caut sublimul sub orice forma in orice loc fie ca se afla in clasele de jos ori din adincurile existentiale unde vidul si abisul se chinuie sa se implineasca in forme de sunet si culoare stil sa se alinieze cu intregul creator. am pornit de jos de la zero chiar si am ajuns la intelegeri fenomenale implicata in toate sistemele sociologice in care predestinarea m-a trimis. am vazut ca virfurile conducatoare furau din intregul sistem dar ca erau drastice cind cei de jos furau o piine, o bomboana, un borcan de legume sau o varza din piata. la scoala de copii unde am trait 10 ani nu imi explicam foarte bine modurile care permiteau jaful. dar stiam sigur ca lesinurile frecvente crescatoare a copiilor in curte erau datorate lipsei de medicamente dar mai ales alimentatiei ineficienta si insuficienta.mai tirziu in fabrici textile, in institutii energetice is de proiectare a planurilor nergetice, intro companie multinationala de telecomunicatii am vazut ca virfurile decidente la orice nivel de divizie furau in draci in timp ce erau drastici , ii eluminau sau ii dadea pe mina justitiei pe cei care luau ilegal indiferent ce produs indiferent de marime si de motivatie. pentru citeva coli de pilda o colega dintr-un institut de proectare a fost data afara dupa ce prin sedinta comuna a fost umilita maxim de director de presedintele sindicatului, de seful de personal. seful de personal dar si directorul erau niste imorali notorii niste depravati isi iubeau desfrinarile cu vanitate exacerbata. ambii furau din buget sa isi amenajeze luxos casele, dar si pe cele ale amantelor. pledoariile in vint pentru moralitate corectitudine, pentru codul elegantelor gnozice iata ca au devastat furtunos o tara sisteme , mai grav este ca intreaga lume resimte impostura intelectala in pozitii de virf ale societatilor. s-au invirtosat credintele in spiritualitatea colectiva , convulsii pina la maxime tensiuni de fiecare data , nevoia de rezolutii s-a soldat cu revolutii singeroase. aceasta forma de nedreptate de imbecilitate intelectuala a capatat dimensiuni incomensurabile. din fericire nu sunt contaminata nu am in constiinta ilegalitati, viclenii vanitati de avutie nemeritata nemuncita. pentru mine viata nici macar ca loterie nu inseama noroc, cum lipsa loteriilor nu inseamna ginion, astfel hazardul nu incape in sinteza constiintei personale. am constatat insa pina la lacrimi si pina la suferinte majore conotatiile neputintei in luptele fata de impostorii manageriali. am ajuns la ei sa stau fata in fata la judecata lor, dar si pentru ca ei sa se afle la judecata mea directa, dupa ce de fiecare data am fost pirita tradata de colegi pentru comentariile care le faceam sa le deschid mintea si ochii. ii faceam sa intelega de ce ei nu aveau conditii de munca modern echipate, in timp ce marii si extindeau imperiul de la un apartament de bloc la vila in capitala, la inca doua apartamente bune de inchirit, la restaurant privat, la vila de vacanta in statiuni scumpe. culmea colegii aceia au ajuns nu tirziu sefii mei de compartiment- urmare negocierilor directe cu sefii mari. nu puteau sa ma dea afara pentru ca nu grsema in atributiile de servici, dar si pentru ca desa eram implicata in miscarea sindicala prin sotul meu care a pornit o vinatoare de directori hoti din sistem. un sistem exceptional de bogat cu potential de modernitate prin investitii cu profituri maxim posibile. in citiva ani nemernicii intelectali au ruinat economic si finaciar sistemul. conturile erau goale mare parte infaptuite fara mila fata de salariati si fara teama de consecinte facute cu rapiditate uluitoare in complezenta cu elemente politice.in fapt politicul era reprezentat de virfurile sistemelor de dinaite de revolutie si post revolutie. au fot pline jurnalele acelor vremi de informatii privind actiunile sotului meu. cind un lider intro regiune sesiza moduri de criminalitate economica, el se infatisa acolo sub autoritatea Confederatie internationale, crea mitinguri de protest, conferinte cu presa regionala. divulga hotii in sistem si prin citeva emisiuni televizate. din pacate televiziunile s-au mulat pe vointele si decidentele politice si nici cei mai onorabili moderatori nu l-au mai primit in emisiuni. spun din pacate pentru ca in acea perioada Romania avea industrie, avea sisteme bogate si puternice care ar fi putut prin exemplul dat de el sa inteleaga modalitati de lucru cu executivul cu organizatiile sindicale astfel ca sa nu ajunga la faliment. unele elemente pretindeau bani, da i s-au cerut bani sotului meu cind din motive de urgenta disperare a apelat sa- si faca publice actiunile de lupta cu mafia sistemului. in primul rind voia ca membrii sai de sindicat cit si reprezentantii de organizatii sindicale pe regiuni sa vada ca intreg sistemul in toate regiunile este supus destramarii prin proiect politic.
imediat dupa proiectul constitutional de liberalizare a sistemelor respectiv a unor parti din siteme, am constatat ca parte din directorii de virf institutiei devenisera si actionarii principali, dar si furnizorii de materiale. insemnind ca in acest proces demonic erau actionari inclusiv la intreprinderile care furnizau produse pentru sistem, ori daca nu avea influenta majora.institutiile statutului precum si fabrici si uzine au ajuns in proprietatea lor deci a politicului. tin minte si va marturisesc ca artistul popular Ioan Bocsa a venit cu oferta pentru echipament de lucru. avea o firma care prin contract cu o fabrica de profiluri in echipamente permitea sa furnizeze institutiilor interesate produsele respective.
venise cu oferta oferita loial la preturi modeste de productie ale fabricii. a fost refuzat invocindu-se motive absurde, in realitate la licitatie au cistigat firmele directorilor si apropiatilor , livrind ulterior produse de pina la sapte ori mai scumpe. oportunistii fie manageriali fie politici au sondat piata cu fabrici si uzine ale statului, s-au orientat astfel incit pe rind s-au falimentat toate pentru aproape toti romanii dar care in relitate au imbogatit conturile oligarhice. vai tie dumnezeule al romanilor care te lasi jefuit de tot cea ce cu sacrificiu de vieti si prin truda maxima ai realizat- spun de fiecare data cind ma afund in meditatii trascendentale. dumnezeul romanilor ma intreaba, ce faci tu sa nu se intimple acest lucru, altfel degeaba ma judeci daca nu ma ajuti sa impiedic acest lucru tu esti mai prejos decit ei pentru ca vezi si simti, dar ei sunt orbi si nu aud si nu simt chinurile provocate societatii pentru ca nu au constiinta. iar tu vezi pina la capete de lumi suferintele si vezi ca centrul pamintului sufera in dezechilibre, vezi ca mama dumnezeie sufera ii traiesti suferintele dar nu faci nimic pentru ca ele sa inceteze. de atunci scriu, si scriu mult si navalnic deseori cu multe greseli , in graba degetele apasa tastele invers fata de ordinea sensului si termenului. nu mai am timp sa corectez, nici nu este important cit de erudita sunt eu ori cit de anagramata, importanmt este ca strigatele mele in editarile electronice, in sptatiile virtuale dar si prin rezonante iluminice in cele materiale sa produca un inceput al trezirilor la profunzime, un fenomen majoritar determinat de schimbare.
dragoste a pentru dumnezeu o data dovedita, ofera omului simplu extrasenzorialul adica dublarea simturilor. transa, sau transpunerea - TRANSCENDENTA- conform vibratiilor pe o anumita frecventa de mental colectiv nu mai poate fi oprita astfel sunt create retelele si canalele energetice sa nu se mai inchida, ca retelele si mecanismele unei centrale nucleara ce trebuie sa functioneze non stop. transcendenta ma duce acolo unde doresc sa ajung in proiecte evolutiei impuse de dumnezeu. am ajuns la extremitatile senzorale astfel simt pina la paroxism incantatia revelatia cum simt pina la delirum tremens suferinta lumii. cu toate cimpurile deschise de canale energetice receptez suferinta si o vad fara ca sa fiu intro regiune pentru ca unitatea cu dumnezeu inseamna conectarea la internetul galactic dar si la cel planetar. vreau sa ramin angrenata intre cei fericiti si impacati cu realizarile muncite dat constiinta hieperionica nu ma lasa, ma zguduie si cind dorm, si cind ii spun ca sunt obosita procesind clasificind, cintarind masurind atitea nedreptati intilnite la fiecare pas al vietii nu mie adresate, nu asupra mea infaptuite ci asupra majoritatii. daca as fi fost un nefericit personal individual, as fi avut retelele psihologie periclitate, pentru ca nefericirea pe termen lung devine toxicitate altereaza vointa si credinta, transforma omul in leguma, sau in bruta. eu sunt un om privilegiat si fericit sa simt maximul realizarilor lui dumnezeu in toate societatile.

prin admiratie solemna, prin veneratie am cladit monumente de credinta pentru multiple somitati stiintifice si artistice la care ma raportez ca la hiperionii lui dumnezeu. truditiorii lui dumnezeu si nu razboinicii, au suferit in chinuri psihologice si biologice mai profunde decit ale mele dar nu s-au metaforfozat in tradatori si terminatori ai potentialului creator. intregul proces universal spatiu- timp- materia - spiritualitate reprezinta sacra sistemologie a divinitatii pentru transcendenta tuturor elementelor in umanitate si din ea la indumnezeire- sau cosmogonie. daca nu ma convinge progresul stiintific si vreau totusi sa vad realizarile lui Dumnezeu privesc si noaptea cerul. miliarde de stele - atomi iluminici insumeaza truda existentiala a divinului in oameni si fiinte. Soarele se prezinta ziua tuturor ca un parinte pentru toate fiintele minerale, vegetale animale, umane.
daca vreau sa vad spiritualitatea suprema a umanitatii privesc evolutia speciilor in ocean. citeva mii de balene uriase blinde dar care devora in fiecare zi viata necesara echivalenta unui miliard de pestisori. citeva zeci de mii de rechini- ferocitate afisata si fata de oameni, citeva zeci de mii de caracatite care insfaca prada cu sase ori opt tentacule deodata. fara discutii oceanul este reflectarea intocmai, ca intro oglida, a evolutiei umane. diversitatea speciilor in apa aer pamint, foc, vegetal sugereaza evident directiile individuatiei sacrului primordial, in sensul in care a evoluat un numar foarte mic de specii intrun ciclu astrologic universal, dar mai ales in ciclul de 60.000 de ani de la aparitia primilor oameni. atit de mult mi-am sondat constiinta si memoria ancestrala personala incit am realizat ca spiritul meu este foarte batrin, poate cel mai batrin spirit de pe pamint. posibil ca unele din expresille spiritului meu sa fie speculatii de supozitii in particularitate intima cu constiinta mea actuala. proces de gindire valabil tuturor celor care isi sondeaza apartenenta la divinitate, care dintro amintire de lume sublima proiecteaza in lumea actuala imagistici armonice fascinante. fara mirabilele imaginatii stiintifice oamenii s-ar distruge intre ei cind nu s-ar devora. in posturi de produse delicioase unele spirite se lasa consumate si absorbite de alte spirite. bunaoara opera lor ilustreaza eternitatea nemurirea, demonstratii in materie a modurilor in care procesele gindirii ramin si dupa moarte conservate in carti, filme, picturi, sculpturi, arhitecturi, discipline in documentare biologice. istorice, geologice. in actuala etapa de modernitate electronica ramin dupa ele decoratiuni semantice psihoenergetice , nemuriri vibrationale in spatiul eteric, acvestru, terestru in spatii virtuale ample terminind cu internetul. si dupa demoni "opera" lor ramine mostenita de urmasi pina la o suta de generatii nu trebuie sa trudeasca pentru conditii de decenta si buna stare. cu conturile pline pot darima si distruge orice edificiu sa construiasca altele in beneficiile personale. Stiinta tehnica si tehnologica divina construieste pentru toti. Mama dumnezeie nu este antropofoba nu va spune nimanui nu te apropia de aurul meu, ori de arborii mei, pentru ca toti suntem pentru ea fii ei, stiind ca o data si o data vor intelege si cei mai mari si mai egoisti acest lucru. proiectiile divinului in antropogeneza si invers proiectiile antropogenezei in divin se fac in mediile naturale planetare- plecarea de la sursa respectiv intoarcerea la ea ca principiu, imi ofera posibilitatea sa cred ca a existat un Dumnezeu pe un nivel stravechi de evolutie inainte de creatia lumii actuale. ma tulbura unele afirmatii stiintifice cu privire la evolutia omului din bacterie , in sensul in care as avea nevoie de inca doua mii de ani sa traiesc efectiv sa vad cum sub ochii mei mirabilul din fanteziile mele se va materializa. de la bacterie la om spatiul si timpul se intilnesc in peste patrusprezece miliarde de ani. ce doresc eu pentru umnitatatea integrata intrun proiect homoluminus abia daca se izvodeste in dimensiunile stiintifice. spun acest lucru intrucit zadarnic intrun colt de lume unul cu elicopterul sau avionul vorbeste la telefonul cu televizor cit peretele in timp ce roboti ii servesc micul dejun pe la prinz , el stind pe un scaun care ii face masajul la fese si la muschii gambelor, la muschii cervicali. daca la toate marginile fiecarui grad, nivel, clasa de evolutie o fiinta nu are piinea si apa asigurata. imperialul afacerist hiperionic va avea alaturat ecranului un monitor care sa semnaleze prin camere de luta vederi pretutindeni in imperiu ca undeva cineva nu poate primi ingrijiri medicale in spital ori ca cineva moare de sete pe strada ori sub darimaturi de cocioaba si la nevoie isi va bea urina sa mai traiasca prelungind chinurile nedreptatii. extremele cu brate de cruce fixa universala trebuiesc sa se intilneasca in numitorul comun- centrul solar- divinitatea atomoiluminica.
hiperionii nu se nasc in conditii de lux pentru ca spiritul universal si individuatiile sale nu rezoneza cu materiile dure, insa pe tot parcursul vietii creaza pentru cei din jur conditii confortabile pe criterii oneste care implica un intreg proces de lucru cu diferite personalitati din sisteme.
azi il intinim pe IOV in diverse ipostaze in numar finit. si ma intreb , a innebunit dumnezeu? il intilnim pe Iisus Hristos rastignit altfel ca trup si spirit in milioane de ipostaze, tradat de sefi de colegi, de politicieni, de oligarhi, de ciocoi dar mai ales de biserici. bisericile au devenit imperii sfidatoare prin arhitectura psomptuasa intre case mici de pamint fara lumina si apa. intreb, au innebunit dumnezeii scientisti, justitiari, edili, medici, sociologi, profesori??? este ofensatoare compasiunea politicului si administrativului destul de frecvent, pe care o afiseza cu rabufniri cu explosivitate nu din inima ci din seul responsabil cu imaginea de exterior. sunt frumosii nebuni din fata lui Dumnezeu? nu, sunt zeitatile de dincolo si de asupra lui dumnezeu in fata camerelor de luat vederi si a microfoanelor, pentru ca vorbirea zburdalnica este falsa nereflectabila in mediile sociale si universale. minciunile,artificialul, ipocrizia, perfidia toate anomaliile inteligentei creatoare in afectul reflexiilor ireale il ofenseaza si il ingrozesc pe Dumnezeu. acolo in realul metafizic se formeaza monstruozitatile. un real metafizic nebun care bulverseaza naturalul sublimul absolutul creator.insiruirea de vorbe imaterializabile incarca toate cimpurile terestre cu furtuni abia acolo se vad rezonantele gindurilor lor blestemate de poftirile si rezultantele egocentrice. eu de pilda ii iubesc pe oamenii dar pare ca sunt axenofoba pentru ca am tendinta de critica generala, dar mi-am impartit bunurile cu toti sarmanii din jurul meu cu toate animalele si pasarile piinea iernii. ei au imagine de preasfinti si preaeruditi pentru ca vorbesc si vorbesc si vorbesc frumos, dar in realitate nu au dat o faramina nimanui dezinteresat. binele a devenit in mentalul lor o afacere de viata si de moarte imediata. sub impulsul" acum" pentru ca miine, sigur altul sa vina sa ne ia deliciile vietii si privilegiile. momentul prezentul este decisiv in politic economic finaciar. in spiritualitate domneste meticulozitatea , sofismul care se perie sub fiecare ipostaza de eventual praf si care se detaseaza semnificativ poate prea mult de acest gen de fariseism .
provocatoare persuasiva ipocrizia reflecta in oglinda inaltime abila, gnozica istetime, domina toate sferele existentiale umane si le orienteaza pe toate cu vanitate incisiva in directia propusa de ei. este directia demonismului. inainte o mica regiune putea fi un regat, o dinastie, un principat. faraonii de pilda aveau un domeniu cit un sfert de cartier de capitala cu populatie mai mica desigur. zeificarea virfurilor dominante a fost facuta de religie pentru ca avea interesul bolnav, paranoic de a impresiona dar si de a participa la impartirea bucatelor. hipnotizarea mintii se face prin impresii puternice provocate premeditat. azi zeii , preailuminatii, preafericitii lumii nu se simt geniile stiintifice loiale lui dumnezeu ci reprezentanti ai unor biserici. asemeni lor cu alta factura gnozica impostorii din aparatele administrative se zeifica.
intro metafora as putea ilustra ca mortii se sublimeaza apoteotic deasupra celor vii. cei vii tac inabusind in ei suferinte, sunt vii licori de vin, dulci amarui, aspre , sunt torturile sarbatorilor cu multe fructe si cu mult piter. expresivi sunt ochii mintii pe dinlauntru dinamici sinceri si puri in problematici de subzistenta si existenta pentru ca vorbesc rar despre suferintele lor, pentru ca se zbat miscind aerul si umplindul de cintec si lacrimi in timp ce trudesc pentru cei morti. o data ca celor din familie trebuie li s-a impus sa faca din cind in cind pomeni cu multa coliva cu mobila cu haine si cu bautura pentru mortii lor dragi. pomenile ajung insa la mortii cei uriti indezirabili. alt fel de pomeni le fac direct sau indirect fata de sefi, muncesc pina cad jos loviti de oboseala si boli, mor fara sa ajunga intrun spital bine dotat . doamne dar chiar si pe bietul spital e cazul cineva sa-l resuciteze este total muribund cad zidurile peste bolnavii care abia se mai misca dupa operatii sau inainte .am avut zeci de colegi care au murit la servici sub presiunea spaimei si terorii din proiectele privatizarii, care taiau prin disponibilizare masiva precipitata ca bisturiul in carne vie in memorie, in suflet, in bucurii si sperante. munceau in disperare sa acopere profiturile si pentru cei plecati ca altfel nu vor convinge stapinii sa nu-i externalizeze, ori sa nu-i remunereze echitabil, just. in acest timp sefii faceau proiecte si afaceri paralele, ce le pasa mosntrilor ca lumea moare in jur, altii la rind la munca silnica pentru nevoile nesaturabile a zeificatilor peste sisteme. si doamne dar este simplu de depistat monstrii economici. inainte in multe cazuri un muncitor cu sporuri pe periclitate in ture si ore muncite peste programul normal de lucru, devansa ca remuneratie un director.arhivele la ministere sunt graitoare conforme cu cele ale institutiilor, cartile de munca pot demonstra veniturile fiecaruia. cine sa aprofundeze cautarile daca toti intelectualii neamului sunt in toiul scotocirilor tuturor resurselor naturale si umane dupa avutii in scop personal??? de cincisprezece ani justitia treneaza un proces in care este martor si sotul meu, respectiv intrun caz in care un nenorocit de lider a substituit un cont al institutiei pentru a plati doua miliarde de lei psd-ului sa-l investeasca deputat sau senator. alte conturi au fost folosite de nemernic in scop personal, cel sindical si cel al nemembrilor. creatia tenebroasa a fostilor directori care s-au saturat ca sotul meu sa-i terfeleasca bine prin acuzatiile facute prin presa si conferinte de presa si televiziune. dupa sesizare totusi justitia a catadicsit sa cerceteze vinavata este secretara care a falsificat o semnatura. directorul juridic o depravata morala a incurajat ca andrei ion sa foloseasca banii institutiei, si-au facut firme impreuna in care si banii membrilor de sindicat si cei ai nemembrilor erau folositi dupa poftele sexuale ale directorilor care se destrabalau in statiunile create pentru ei. umbla beata nebuna noaptea dupa organul sexual al liderului potent in perfidii in statiunile de Vata si Slanic Moldova, complex dotate si extinse, in Sinaia si Poiana Brasov locuri intime de desfriu al directorilor. ani de zile doar ei beneficiau de dotari, cind Petrov a impus prin negocierile contractului colectiv de munca utilizarea spatiilor institutie de catre toti salariatii au innebunit directorii.era o problema de viata si moarte daca au pus batausi s-al prinda la colt pe sotul meu, daca insusi andrei ion a intrat ca moartea in biroul pornita sa-l bata sa-l lase la pamint. noroc de faptul ca in incaperea cu usa inchisa se afla o ziarista care se documenta. noroc si de faptul ca sotul meu a fost un spotiv, un curajos care nu s-a lasat doborit de bombeele unor neispraviti. cum, de a avut sindicatul( peste 50.000 de membri) pretentia ca in hotelurile create de ei citeva zeci, sa foloseasca baia aerul apa camera, patul si noptiera, toata dotarea era cuvenita lor, doar ei trebuiau sa-si masturbeze inteligenta. salariatii plateau utilitatile, cu banii personali directorii cu banii sistemului.
echitabilitatea si morala, daruirea, servitutea neconditionata sunt faze de inceput teoretic, pesemne teoriile se materializeaza dupa mii de ani de la conceperea lor. azi teoriile iluministe hiperionice getodace, precum si cele hristice nu sunt aplicabile, sunt respinse de majoritatea puterilor de decizie in guvernarile societatilor.sistemele socialiste, ca turmele in sens peiorativ se destrama se dezbina daca pastorii incep sa se bata intre ei. intro parte sau alta fiecare din turma ia o cale diferita, majoritatea ratacind batind cimpii sa se readune sa se reorganizeze. au venit dracii de pretutindeni sa foloseasca potentialul turmelor ratacite. avaritia a adunat oile debusolate in niste firme private, firme fantome care fura ce mai este de furat. firma greceasca "ote' avea 5000 de euro in cont in isula Cipru cind a cumparat Romtelecom. absolut toti directorii generali si executivi de divizii care au fost schimbati conform deciziilor manageriale luate in politica din Grecia, au ramas mari oameni de faceri in Romania. au premeditat intre ei sa se schimbe ca se inmulteasca afaceristii politicului grecesc. deturnarea fondurilor din Romtelecom in sistemele lor de afaceri unele dubioase, va fi posibil de demonstrat in justitie daca se va vrea cit nu se vor prescrie termenii de analiza, cit jefuitorii mai sunt in viata depistabili si la pensie de lux in vilele cladite pe suferinta unei natiuni.in toate sistemele unele institutii au falimentat in aceleasi criterii. milioane de familii au fost fulgerator afectate, demoniada economica a lovit in cea sociala, medicala, scolara, sufleteasca. daca nu se va face cercetare juridica pentru datele din prezentul apropiat, poimiine nici atit, iar in viitor va fi posibil orce fel de frauda.
in fiecare an biserica spune ca de Pasti trebuie sa ne mintuim si acest lucru inseamna sa iertam in primul rind pe toata lumea apoi sa ne iertam pe noi pentru greselile si neputintele slabiciunile prostiile adormirile bijbiielile noastre peste sacrul potentialului stiintific din noi..
sa iertam criminalii economici, pe cei financiari, justitiari, politici, etc. sa iertam demonii care ne invadeaza casele, sufletele, ochii, privirea gindire sensul esentele simbolurile.

cine a avut de la inceputuri interes sa fie iertat de crima ?
oricum am invirtit filozofiile, ideologiile sistematice, religiile am ajuns la o singura concluzie- virfurile trecutului indepartat au reprezentat si biserica. ea se vrea in primul rind mintuita. ea lacoma disperata dupa putere, blestemata fara suflet care ne bintuie pina la vlaguire existenta in cele mai intime ginduri suprapunindu-se ca o forta de neatins de neegalat. egocentrica nebuna centrifuga biologica a egoului care s-a dezvoltat suprimind in minte si spirit sisteme stiintifice imperioase sa se poata extinde in vecii vecilor. biserica sinelui individuata, din forul cel mai inalt, cel mai pervers sistem in dimensiunea materialismului este creat de biserici. atunci de ce jongleaza si face speculatii despre sacru cu doctrinele sacruluii, cu paradigmele si paradoxurile sacrului care sub o forma s-au aflat au existat intotdeauna in istoria civilizatiei umane. daca biserica se instituia ca tel formator in parte civila s-ar fi desfiintat de mult. orinduirile civile nu ar fi acceptat divagatiile dupa revolutiile populare din ultimele doua secole. a fost foarte abila cind si dupa ramificatii in mai multe ramuri oculte a ramas linga putere infipta in podeaua tronurilor. evident segmente din societati au voit schimbare majora au luptat pentru ea, au cistigat astfel bisericii i-a fost evidenta intelegerea ca trebuie sa elibereze unele zone, le-a lasat sa se aseze in intelegerile etapei, dupa care cu alt profil si cu alta masca a pus stampila de crez, de convingere pe fiecare suflet. bisericile nu vor elibera oamenii niciodata pentru ca fiecare cu resursele ereditare si individuale sa se dedice stiintei multiforme pentru care fiecare celula din trup rezoneaza de la nastere. vor putea face acest lucru daca se vor separa de stat, sa continuee sa se dezvolte in sistem privat. ar ajunge repede la faliment, s-ar intoarce repede la casele ponosite la masa cu blidul de zeama colorata de un morcov. din aceasta postura de sacrificiu in folosul omenirii si a lui Dumnezeu ar convinge cita sfintenie au in ei, ar putea umbla apoi prin lume sa vorbeasca bogatilor despre Dumnezeu milostivul , despre impartirea bunurilor cu cei sarmani. azi milioane de romani dupa 40 si 50 de ani de munca, obositi fizic si vlaguiti de sisteme nu au intelegere de la biserici dimpotriva acestea asteapta sa moara si daca nu au mostenitori, intro singura clipa pot face acte de cedare a pamintului si bunurilor in folosul ei. biserica stie ca oricum statul mosteneste pe cei fara urmasi. insa statul prin constitutie are datoria sa le creze minime conditii celor nevoiasi, cu dizabilitati, cu probleme de integrare. biserica mimeaza binefacerea intro societate civila si nu exagereaza cu bonificatiile in binefacerile interioare. bonifacio,benedetto, benedictus, buna facere buna cuvintare sunt adieri in vint reverberatii care se disperseaza inainte de a se izbi de prima vizuina/grota de pe golgota planetara. parinte patriarh ,sau faraon, sau dominant imperialist sau dictator mie imi suna la fel in cutia craniana nimic din substantialul sacrului divin nu se afla in ei. in ograda celui mai sarac om animalele vor primi citeva farime din bucatele de la masa omului si din truda omului poate citeva farime in acest sens explicabil cad de la mesele parohiilor si patriarhiei romanesti, tot atitea cite din pacate va mai putea statul sa ofere in viitor daca nu va falimenta integral. niste exploatatori fara scrupule fara bun simt civic si moral.doamne si sunt atit de multi incit trei oameni muncesc pentru zece calculind si aparatul administrativ si parlamentul si politicile si justitia care nu face nimic.
in urma cu douazeci de ani in unele statii de metrou din capitala, dar cu preponderenta in centru capitalei,erau prezenti calugarite si calugari la cersit. alaturi unul sau doi cersetori unul mai mutilat decit altul. era rascolitoare navalnica si dureroasa imaginea care articula zi de un fapt dramatic in constiinta superioara. si anume nu doar Iov ci implicit Dumnezeu se afla in strada la cersit intre mutilatii vremii, intre trintori profitorii intre infractorii si ratacitori. zilnic trebuia sa colectez bani de la citeva magazine mici din spatiul metroului. nu departe linga magazinul din piata unirii se afla biroul patronului firmei. liderul sindicatului metroului cornel radoi. lucram la firma lui sindomet. se imbogatea el si directorii metroului inchirind spatiile de metrou cu aflux formidabil. mii de magazine/tarabe se aflau insumate. protejate de frig de ploi si furtuni, de averse spatiile metroului erau mici colturi de rai pentru a porni o afacere postrevolutionara. tot in piata unirii la o casa de bilete a metroului lucra o vecina de bloc si care ma oprea mereu la discutii citeva minute. sotul ei era foarte bine clasificat unul dintre cei mai buni conducatori de locomotiva la metrou. salariile lor erau modeste conform aliniate la majoritatea. ma steptam de la o zi la alta vecina sa imi spuna ca le-au crescut salariile. spatiul metroului era a salariatilor intii pentru ca reprezenta ograda lor , si secundar a natiunii pentru ca oamenii au suferit sacrificii prin foame si frig prin stare de intuneric ore lungi, astfel trebuia ca metroul sa ofere statului bani nu sa ceara. radoi liderul care tintea pozitie in senatul romaniei trebuia sa stringa banii pentru partidul cel mai tare din parcare. nu glumesc partidele soseau la putere cu tirurile si cu avioanele de marfuri, cu marfarele . mai tirziu culmea "genialitatii ludice" era si senator si lider de sidicat dar si contestatar in strada cu salariatii metroului care isi revendicau unele drepturi.statea cu fundul pe lazi de bani doar cu vilvele era activ si in senat si in sindicat, cu vilvele cerea statului drepturi pentru salariati.
prin incisive proceduri fata de multi lideri de jos sau din virf sistemic, rezonau ziarele televiziunile . cu citeva monezi mari nu cu inteligenta patrunzatoare liderii au prins in "capcane inalte" directori de tipografii redactori sa le deschida calea spre succes. celebritatea politica si sindicala se nastea prin vint u, si prin vilva . imi amintesc azi un lucru pe care atunci nu mi l-am explicat ce m-a determinat dincolo de impresia lautrica sa intru in discutie cu o maicuta dar si cu un cersetor. preocuparea mea era vigilenta secondata de teama de a nu fi urmarita de oamenii lui radoi, sa vada ca vorbesc cu salariati sa-l chestioneze cu diplomatie despre drepturi, o teama mai mare se intrevedea imediat, ca un hot ar putea sa ma doboare la pamint sa imi smulga servieta voluminoasa plina de bani. teama se ivise cind linga casa de bilete un cersetor m-a atins efectiv pe umar sa -i dau un banut. ma vazuse schimbind bani in bancnote mari. in general cersetorii se asezau acolo unde oamenii apelau la portofel. o maicuta multe zile parca asculta discutiile cu vecina mea. intro zi am intrebat de ce procedeaza precum cersetorii strazii, ca este degradant. mi-a raspuns ca asa era "politica sistemului bisericii" fiecare manastire parohie, sa se descurce prin propriile puteri. nevoile de renovare si modernizare erau mari si la manastire, multe guri de hranit trupuri de imbracat, credeam ca manastirile fac multe acte caritabile cu cei sarmani. din discutii mi-am amintit ca citisem in adolescenta un articol in care se punea problema ca in unele manastiri din capitala ar locui multi mutilati, fiind o conditie importanta pentru ca Ceausescu sa nu le desfiinteze. aveau cantina si dormitoare sa le satisfaca nevoile de baza. pentru confirmare, imediat m-am oprit sa stau de vorba cu o femeie in virsta care statea zi de zi linga unul din magazinele firmei. o salutam si raspundea cu seninatate si cu bucurie. era familiara vinzatoarelor , schimba toti maruntisul cistigat ziua in bancnote de valoare . cistiga mult aproape zilnic. vinzatoarele imi predau maruntisul eu aveam nevoie de valori mari, eram casiera si imi era mai usor de facut raportul contabil, ii schimbam eu s-au vinzatoarea la case de bilete , era un cerc amiabil in definitiv se ajutau persoane implicate intrun proces existential firesc. fara sa imi explic atunci pe loc ce imbold launtric puternic ma punea sa investighez atipic in constiinta unor sarmani, am luat o cafea si pentru ea , si am intrebat-o direct daca a locuit vreodata in manastire . mi-a raspuns direct fara prezinte suspiciuni, ca nu a locuit pentru ca avea pe cineva in familie care o ingrijea in conditii foarte bune. insa mi-a spus ca foarte multi cersetori au fost lucratori pe la manastiri, si fabricutele manastirilor de facut iconite, luminari, amulete, si alte acareturi. ca le-au abandonat dupa revolutie traind pe cont propriu. am facut atunci o legatura cu o carte pe care o citisem despre niste cersetori foarte bogati care traiau intro manastire si care au povestit cum au fost mutilati pe viu de mici tocmai pentru a ajunge cersetori pentru manastire. mi-am amintit cu in urma cartii un articol in ziarul Scinteia a facut vilva de rasunet, a trezit multe intrebari intre intelectualii societatii comuniste mai ales in perioada demolarilor unor manastiri si a citorva biserici in capitala.

conchid lucrarea de fata cu citeva intrebari in care renascenta primaverilor iteste raspunsuri.
- sa fie Dumnezeu sublim de genial monumantalizat in solemnitate lucida?
- sa fie Dumnezeu atit de mortal masacrat de exploziile bombelor sau ciuruit de tirurile ludice a genialitatii incit in agonie sa i se faca dor de suferintele multiforme impredictibil de novatoare si expansive in multicrom in multidirectional?
- sa fie oare Dumnezeu atit de stralucitor transcendent in lumini incit din logica noroiului prezent sa ctitoreasca arhitecturile cosmogoniei infinite?
- sa fie dumnezeu atit de nobil, incit dezbracat ori cu hainele zdrentuite sa iubeasca si sa spere la miracolul fericirii?
- sa fie dumnezeu atit de puternic in fata rivalitatilor incit sa nu simta pierderile infringerile prin martiriu si sacrificiu?
- sa fie Dumnezeu atit de mort incit prin imanenta sacrului primaverii sa invinga moartea ?
in terna perpetua beatitudine cu sfintii artelor si operelor stiintifice nemuritoare viata pe pamint nu pare o penitenta, nu pare un exil din care sa vrem sa evadam in lumi superioare.
din acest punct fragil si nevralgic, tumultuos posesiv si nostalgic lumea incepe sa se trezeasca sa il salveze pe Dumnezeu. lumea in latente cit si in exuberante recunoaste generozitatea sursei sacre si returneaza ratii si portii incit sursa evolutiva sa nu se comprime in praf, pentru ca dupa miliarde de ani in miezul firisorului de praf sa se nasca un mineral si din mineral o bacterie bacterie si din bacterie vegetal,animal si nu foarte tirziu uman un senzor poetic de uni- vers artistic si genial sa se trezeasca plutind in revelatii si iluzii generind salturi in evolutie intro alta directie.
admit sa stiu sa simt paroxistic acest fenomen, totusi in unele momente rivnesc la linistitoarea imparatie a vidului unde nici o durere nu se manifesta, unde subtilul este mai rafinat decit matasea luminii. lumina in constiinta cind si daca se aprinde nu mai poate fi stinsa astfel orice curent dezlantuit o transforma in flacari atot mistuitoare. doar suvoaiele nesfirsite ale plinsului mai pot stinge patosul inflacararilor. de aceea se amina cu insistenta considerabila ziua indumnezeirii - deliciile vietii, privilegiile libertatii sunt atit de seducatoare incit inspira magicul, senzatii vibratii si rezonante atit de formidabile ca forta impresionista incit Dumnezeu insusi poate fi impins in extremele universului si dincolo de univers ,rezonantele transmise pastrind confortabile linisti, consolari ca totusi cineva vegheaza sa nu ne prabusim unul in vidul celuilalt. pentru ca da, toate inaltimile pe masura lor au prapastiile si abisurile cu egala marime valoare si masura.
dincolo de convingerea cu care am inceput articolul toate celelate impletituri senzoriale emotionale rezonante sunt relative si acesta nu este principiul meu ci al unui geniu absolut de realist si de exact in dimensiunile gnozei respectiv in axiomele si axele matematice si fizice metafizive ale universului si umanitatii. Geniul Albert Einstein in umbra caruia departe in urma eu tin umbrela sa nu plinga spiritul sau peste papusile de plastelina peste marionetele de plus, peste fluturii care incearca sa iasa din coconi. momentul acesta este inceput de PRIMAVARA absolut de novatoare in componentele INVIERII umane si RENASCENTEI universale.