aud izvoarele sub crucea Caraiman,
revin cântând solemnele lucidităţi,
imnul renaşterii răsună-n mărgean
fluidă silvană lumina pătrunde-n cetăţi.
inimi de ghiocei ca oştiri temerare
în suflu cald topesc grave zăpezi,
subtil şi acustic pe spirale în zare
ecoul te strigă să vezi şi să crezi.
vraja pune pe gol stapânire, pe spaime,
pictează spaţii ca Aman ca Grigorescu
alt sfinx ciopleşte magicul fior, cu faime,
aflux armonic de splendori e pitorescu'
tu pământ înţelept ne deschizi iar o cale,
violete saluturi veseli toporaşi, brânduşe,
întâmpină ardori de trubaduri, minerale regale
transferă mândria din brazii răpuşi în arcuşe.
transfigurate chinurile-n rugăciuni,
reduc tiranic crivăţ la mirabil zefir.
să vezi pe boltele cereşti aştri străbuni
cruţând întunecimi cu strălucire de safir.
tu pământ fericit, ridici îngeri înfrânţi
din ondulate tragedii în edenul chemării.
se extinde seva din spinări cu măduvă de munţi
în tablouri sangvine - curcubeu al visării.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu