joi, 9 iulie 2009

ESENTELE COPILARIILOR UITATE.

CHEMAREA DINSPRE VISELE COPILARIEI


Eram copii si invatam povesti cu frumosi ingeri,
Pe ziduri pe asfalt si pe coli de hirtii desenam Paradisul
Copacii ne chemau la pieptul lor fara de plingeri
Cu fructe suculente dulci invatam fericiti ce-i surisul...

Multimi de porumbei ai pacii linga multime de cintari
Se strecurau in fiinta suav ca fluturii in zarea noastra
Chiar nu paream turma de miei cu nerostite framintari.
Intre noi stralumina decent o certitudine albastra.

Nu mult mai tirziu visam despre printi si printese,
Ne puneam pe crestet coronite cu frunze de lauri si flori,
In mintea noastra zmeii erau mici ca spinii din macese
Ca sperietorile din lanuri de porumb - cilti zornaitori.

Am tot crescut in dragostea a patru anotimpuri clare,
Pina cind pagini de istorii au transferat in noi,
Amintiri despre crunte nedrepte razboaie nimicitoare
Acoperind si risipind visare, am inceput sa-i iubim pe eroi.

Am fost pe rind personaje in teatre si filme, in carti
Ne regaseam atinsi de acelea-si trairi si dureri.
Maiestre aripi ne purtau invingatori prin marile cetati.
Stiind ca ca era doar o zona virtuala cu mirari cu taceri.

Insa eu vreau sa mai ramin copil, fericit si in ploaie
Sa proiectez doar visari despre oameni cu lumini pe chip,
Sa nu stiu de muzee cu arme, de munti de gunoaie
De martiri, de demoni, de zei cu lacom - abisal arhetip.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu