Trecutul e aici cu rafturile pline de traire,
intensa, adinca, inalta ca un curcubeu
dar nu cunosc nici un sistem de fericire,
sa isi reverse spiritul spre lume- panaceu.
atitea umbre agatate de truda Luminii,
in palmele poetului pot recepta caldura,
cind marul discordiei din centrul gradinii
creste viermii liberi, timpul pierde masura.
eu insa nu mai fac economie la lumini,
parca as vrea sa fur norocul de la zei,
ei peste toate lumile se cred stapini,
dar n-au legalizat norocul si pentru condei.
lumina mea ca cea mai inteleapta perspectiva,
e produsul izvodit de apele cu susur magic,
s-au strins in mine ca-ntro banca- avutie nativa
si fiecare zi e poezie sa pot combate intuneric tragic.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu